Recenzii filme
Eu, robotul (2004)
I, Robot
Reclame comerciale
Recenzie
Ca autor, Orson Scott Card observa odată că "științifico-fantasticul este unul dintre puținele domenii rămase ale culturii moderne în care mai pot fi făcute serioase reflecții teologice și filosofice". În "Eu, Robotul", un tehno-thriller inspirat dintr-o colecție de povestioare ale lui Isaac Asimov, regizorul Alex Proyas ridică întrebarea dacă tehnologia va ajunge într-o zi să muște mâna care a făcut-o. Acțiunea filmului, care este și științifico-fantastic și polițist, se petrece în Chicago, într-un viitor nu prea îndepărtat. Will Smith joacă rolul detectivului Del Spooner, un polițist rebel cu tendințe tehnofobice și gusturi mai ciudate - a se vedea de exemplu adidașii lui. Povestea începe în 2035, când utila forță de lucru a roboților a fost integrată în fiecare aspect al societății, de la plimbatul câinilor la livrarea coletelor FedEx.
Spooner este chemat să investigheze aparenta sinucidere a unui renumit specialist în robotică, dr. Alfred Lanning (James Cromwell), care a avut loc în ajunul lansării celui mai nou model al Corporației U.S. Robotics, asistentul domestic automatizat NS-5. Din motive nu prea clare la început, Spooner este foarte sceptic față de declarația companiei potrivit căreia roboții lor sunt programați pentru supunere totală. Intuiția îi spune că Lanning nu și-a luat viața, ci a fost ucis de una dintre ființele metalice la a cărei creere a contribuit, presupunere care nu îi convine șefului USR (Bruce Greenwood). Suspiciunile sale îl conduc pe Spooner la un android numit Sonny (voce Alan Tudyk), care suferă de angoasă existențială.
Bridget Moynahan interpretează rolul dr. Susan Calvin, psiholog specializat pentru roboți, care încearcă să îi alunge lui Spooner gândurile paranoice, asigurându-l că roboții sunt programați să slujească și să protejeze. Ea îi amintește că ei sunt legați de "prima lege a roboticii": "Un robot nu poate să facă rău unei ființe umane". Însă pe măsură ce Spooner își urmează pistele spre concluzia lor logică, descoperă că legile, ca și regulile, sunt făcute pentru a fi încălcate. Smith introduce sensibilitate și sarcasm în ceea ce ar fi putut să fie un rol lipsit de umor. Însă rolul cel mai bun îl face Sonny, robotul generat pe computer, care - împreună cu Gollum din trilogia "Stăpânul Inelelor" - poate să candideze la o nouă categorie Oscar: "cea mai bună interpretare generată pe computer".
Proyas renunță la atmosfera întunecată din alte filme anterioare ale sale, precum "Dark City" și "The Crow", în favoarea la mai mult tehno-realism, integrând elemente orwelliene - cum ar fi fortăreața de sticlă a USR și super-autostrăzile subterane - în țesătura vieții de zi cu zi, care nu arată mult prea diferit de lumea pe care o cunoaștem. Rezultatul este un tablou credibil al viitorului, care este atât îndrăzneț de vizionar cât și ciudat de familiar.
În ciuda faptului că majoritatea focurilor de armă sunt îndreptate către roboții violenți, unii părinți ar putea să considere supărătoare violența din film. De asemenea, este deranjantă includerea unei scene care, deși nu este explicită, arată un Will Smith dezbrăcat care face duș. Se pare că în 2035 nu mai există perdele de duș. Fanii lui Asimov ar putea fi dezamăgiți să audă că "Eu, Robotul" se abate de la materialul din care s-a inspirat, păstrând doar o ușoară asemănare tematică cu povestioarele. Totuși, pentru un film de cinema, explorează în mod surprinzător teme care dau de gândit, deși multe dintre meditațiile pe tema inteligenței artificiale și a înzestrării cu suflet a roboților ar fi putut fi tratate mai profund.
Datorită acțiunii violente intense, două scurte scene la duș în care se profilează siluete nude, și limbajului vulgar, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulți și adolescenți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, fiind interzis celor sub 13 ani.
