RECENZII

Terminalul (2004)
The Terminal

Regia: Steven Spielberg Roluri principale: Catherine Zeta-Jones, Tom Hanks Gen: Dramă, Comedie romantică Durata: 128 Rating: A-II (AP-13) Producător: DreamWorks SKG, Amblin Entertainment Premiera în România: 10.09.2004 Sit oficial: http://www.theterminal-themovie.com/ Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

În "Naufragiatul" ("Cast Away"), Tom Hanks era blocat pe o insulă în mijlocul oceanului. În comedia romantică "Terminalul", regizată de Steven Spielberg, actorul este din nou blocat, într-un mediu care nu este neapărat mai ospitalier: spaţiul aglomerat al aeroportului. Bazat în parte pe chinurile suferite de un iranian expatriat în aeroportul parizian Charles de Gaulle - istorie ce a inspirat filmul francez din 1993 "Pierdut în tranzit" -, filmul, prin lipsa de extraordinar în scenariu şi în jocul actorilor, nu se anunţă a avea un prea mare succes în box office

Hanks îi dă viaţă lui Viktor Navorski, care vine în SUA dintr-o ţară fictivă din Estul Europei, pe numele ei Krakozhia. Sosind pe aeroportul John F. Kennedy din New York, şi abia vorbind engleza, Navorski află că, în timp ce zbura spre America, guvernul ţării lui a fost dat jos de armată, şi drept urmare paşaportul nu mai îi este valabil. În primele minute ale filmului, Spielberg îl fixează locului pe Navorski, care nu mai poate nici să se întoarcă acasă, şi nici să pună piciorul pe pământ american. El este considerat un "cetăţean de nicăieri", iar directorul aeroportului, Frank Dixon (Stanley Tucci), îi interzice pe termen nelimitat să părăsească spaţiul internaţional al aeroportului.

După ce în câteva minute ajungem să îl vedem pe Navorski practic prizonier în aeroport, filmul scade din viteză. "Krakozhianul" nu protestează, conştientizând că este prea mic să se pună cu statul, cu sistemul. El alege să aştepte, iar aşteptarea o transformă în studiul a tot ce se petrece în jurul lui. Problema este că această aşteptare devine în unele momente plictisitoare pentru spectatori. Pentru Navorski este un prilej de a învăţa engleza (una dintre exagerările acestui film), de a-şi căuta şi a-şi face prieteni; ba chiar îşi găseşte şi o iubită. Astfel el ajunge să îi cunoască pe Chi McBride (Joe Mulroy), un hamal durduliu; pe Diego Luna (Enrique Cruz), care lucrează la un restaurant; pe Kumar Pallana (Gupta), conducător de cart; şi pe Zoe Saldana (Dolores Torres), ofiţer la imigrări. Cea mai importantă cunoştinţă pe care şi-o face Navorski este însă Amelia (Catherine Zeta-Jones), o singuratică stewardesă implicată într-o legătură nereuşită cu un bărbat căsătorit. Ea este atrasă de Navorski, care devine o figură tot mai populară în aeroport, spre disperarea lui Dixon.

Tom Hanks nu se potriveşte prea bine rolului, cu tot talentul şi celebritatea lui. Mai inspirată este interpretarea oferită de Catherine Zeta-Jones. Filmul doreşte să se folosească de metafora terminalului de aeroport ca un microcosmos al experienţei americane, dar rezultatul este unul cosmetizat, departe de experienţa a mii de imigranţi sosiţi în SUA. Dar este de înţeles dacă îl ascultăm pe regizorul Spielberg care se explica: "După 'Prinde-mă dacă poţi!' am vrut să fac un alt film care să te facă să râzi, să plângi şi să gândeşti pozitiv despre lumea de azi. Am vrut sa fac ceva care să ne facă să zâmbim. Trăim nişte timpuri în care avem nevoie să zâmbim mai mult şi Hollywood-ul trebuie să facă aceasta în perioade dificile." Filmul aduce într-adevăr o notă de speranţă în bunătatea şi decenţa umană, o gură de optimism de care societatea noastră are nevoie.

Datorită unor expresii din film şi a unor referiri la droguri, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulţi şi adolescenţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, fiind interzis celor sub 13 ani.