RECENZII

O viaţă aproape perfectă (2002)
Life or Something Like It

Regia: Stephen Herek Roluri principale: Angelina Jolie, Edward Burns Gen: Comedie, Romantic Durata: 100 Rating: A-III (AP-13) Producător: 20th Century Fox Premiera în România: --.--.2002 Sit oficial: IMDB: info imdb

Recenzie

O frumoasă jurnalistă aflată în ascensiune este zguduită brusc atunci când află că va muri într-o săptămână, în reuşitul film romantic "O viaţă aproape perfectă" (20th Century Fox). Tot timpul cu părul coafat, unghiile făcute şi cu un look sexy, ambiţioasa reporteră din Seattle, Lanie (Angelina Jolie) vrea totul. Este foarte încântată de perspectiva unei slujbe bune la New York, dar iritată că până atunci trebuie să lucreze cu cameramanul Pete (Edward Burns), cu care a avut o aventură de o noapte pe fondul unei beţii. Ea este acum logodită cu jucătorul de basseball Cal (Christian Kane) aflat mai mult pe drumuri, cu meciurile lui. Cei doi însă, Lanie şi Cal, sunt cuplul cel mai celebru din Seattle, invidiat de toţi.

În timp ce ia un interviu unui profet de pe stradă (Tony Shalhoub), ce avea capacitatea stranie de a prezice în mod corect unele evenimente, acesta îi spune lui Lanie că va muri joia viitoare. Ea nu îl crede până când alte trei previziuni ale acestui profet se întâmplă exact cum a spus. Convinsă că va muri, Lanie cade psihic, apelează la băutură, şi în această stare euforică realizează o transmisiune în direct de la o grevă a muncitorilor din transporturi, pe care îi transformă în trupa ei ad-hoc cu hitul "I Can't Get No Satisfaction".

Filmul e una, iar viaţa reală e alta: Lanie, care îşi regretă gestul odată trezită a doua zi din beţie, nu este dată afară, cum se aştepta, ci în schimb primeşte promovarea mult aşteptată. Este chemată la New York pentru a-i lua un interviu în direct Barbarei-Walters (Stockard Channing). Ajunsă aici Lanie tocmai îşi încheie procesul de re-evaluare a vieţii, în mare parte datorită insistentului Pete, care a reintrat în viaţa ei romantică (Lanie, neînţeleasă de logodnic, renunţă la acesta). Evident, trebuie să fie ceva cu moartea anunţată joi, dar nu vă dezvăluim finalul.

Ce am face dacă tocmai am afla că vom muri într-o săptămână? Este o premisă promiţătoare, dar în mâinile regizorului Stephen Herek aceasta devine mai mult o poveste romantică. Mesajul pe care îl transmite filmul este că familia şi prietenii trebuie să fie puşi înaintea ambiţiilor personale şi a iubirii de sine, mesaj căruia desigur nu îi poţi reproşa nimic. Lanie apare aproape în toate scenele, ca o prezenţă obsesivă, dar Angelina Jolie reuşeşte să îi facă prezenţa suportabilă. Există o scenă reuşită când ea îşi vizitează sora înstrăinată (Lisa Thornhill), într-o încercare de împăcare, dar totul se termină chiar când discuţia începe să prindă ceva substanţă.

Nu este credibil că un gest neprofesional, un interviu lipsit de obiectivitate, poate să aducă o atât de mare recompensă, o promovare atât de sus. Iar obiceiul lui Pete şi Lanie de a-l tot ruga pe celălalt să definească câte un cuvânt sau altul, devine până la finalul filmului chiar enervant. Într-o scenă, Pete ne "explică" cum catolicii, dacă au lăsat gravidă o femeie, au două opţiuni: să o ia de nevastă sau să o ia de nevastă. Aşa a făcut şi el, Biserica devenind cumva vinovată de divorţul lui. Per ansamblu tema filmului este frumoasă, doar că ar fi putut fi mult mai bine fructificată.

Datorită legăturilor extra-maritale dintre personaje, apelului la alcool şi folosirii unor expresii vulgare, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.