 |
Recenzii filme
Unde vei fi poimâine? (2004)
The Day After Tomorrow
Reclame comerciale
Recenzie În "The Day After Tomorrow" (Unde vei fi poimâine?), produs de 20th Century Fox, un film cu buget mare, plin de efecte speciale, regizat de Roland Emmerich, omenirea trebuie să facă față unor schimbări cataclismice în clima Pământului, determinate de fenomenul încălzirii globale, schimbări care inaugurează rapid o nouă eră glaciară.
La începutul acțiunii filmului, paleoclimatologul Jack Hall (Dennis Quaid) asistă la desprinderea unei bucăți imense din calota de gheață a Antarcticii. El participă apoi la o conferință pe tema mediului, a liderilor lumii, într-un New Delhi neobișnuit de înzăpezit. Însă avertismentele lui cu privire la o iminentă catastrofă nu sunt luate în seamă.
Temerile lui Hall sunt confirmate atunci când un coleg din Scoția (Ian Holm) îi dă vești proaste: accelerată de efectul de seră, topirea calotei polare de gheață a dus la distrugerea curenților care stabilizau clima Pământului. Apar astfel tornade și grindine ucigătoare, și inundații de proporții biblice. Dar aceasta nu e totul: trei uragane uriașe converg într-o superfurtună globală care amenință să scufunde America de Nord și cea mai mare parte a Europei într-un ger năpraznic.
Începe evacuarea populației; americani refugiați încearcă cu disperare să ajungă în căldura relativă din Mexic, dar sunt întorși înapoi de la graniță. Hall, însă, se îndreaptă în direcția opusă, înfruntând un viscol în care îți îngheață oasele, pentru a-și salva superinteligentul fiu, Sam (Jake Gyllenhaal), care se afla la New York pentru o competiție academică atunci când a lovit dezastrul, sub forma unui val gigantic. În New York-ul care arată acum mai mult ca Veneția, Sam s-a închis împreună cu câțiva supraviețuitori în Biblioteca Publică Manhattan, forțați să ardă cărți pentru a putea supraviețui în temperaturile aflate în continuă scădere.
Adevăratele vedete în acest film sunt aici efectele speciale. Iar povestea nu este plauzibilă - dar ce contează - este un film de vară! Deși ficțiunea se bazează pe teoria efectului de seră, este evident că astfel de schimbări drastice de climă s-ar petrece de-a lungul unor decenii, sau chiar secole, în contrast cu perioada scurtă de timp prezentată în film.
Din păcate, într-un film în care este vorba despre o tragedie la scară mondială, referințele la Dumnezeu sau la spiritualitate sunt absente, înafară de câteva gânduri răzlețe. Totuși, îngropat între elemente vizuale apocaliptice se găsește un mesaj despre iubirea din familie, eroismul altruist și spiritul neînfrânt al omului. De asemenea, filmul ne aduce aminte de datoria noastră sacră de a avea grijă de lumea pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o. Cartea Genezei ne învață că Domnul ne-a făcut stăpâni ai creației; trebuie să învățăm să ne asumăm mai serios această responsibilitate.
Datorită unor scene intense cu dezastre naturale, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulți și adolescenți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.
|
|
