Recenzii filme
Casa bantuită (2003)
The Haunted Mansion
Reclame comerciale
Recenzie
Păcat că filmul "Casa bântuită" nu a fost scris de niște scenariști-fantome; poate că atunci niște ar fi fost ceva sperieturi și râsete mai adevărate. Filmul cu Eddie Murphy este inspirat (dacă se poate spune că e vorba de inspirație) din circuitul "Casa bântuită" din parcul de distracții "Disneyland". Murphy duce în spate întregul film în rolul lui Jim Evers, un ambițios agent imobiliar care, fiind dependent de muncă, are la activ numeroase aniversări și zile de naștere din familie ratate.
Tocmai pe când să aibă un sfârșit de săptămână minunat cu familia, el și soția sa, care îi e și partener de afaceri, Sara (Marsha Thomason), sunt convocați de proprietarul unui conac ce este de vânzare. Mirosind șansa de îmbogățire, Jim îi convinge pe Sara și pe copii, Michael (Marc John Jefferies) și Megan (Aree Davis), să schimbe planurile. Ce urmează este un complot încurcat, în care nici măcar efectele speciale nu sunt la mare înălțime. Abia pe la jumătatea filmului cei doi Evers își dau seama că gazda lor, Edward Gracey (Nathaniel Parker), și valetul său Ramsley (Terence Stamp), sunt fantome aflate într-un fel de limb. A doua jumătate a filmului este încercarea lor de a fugi din casă.
Fuga lor este îngreunată de stăpânul Gracey, căruia - cât de original! - i se pare că Sara seamănă cu fosta sa iubită, care, aparent, s-a sinucis. Gracey crede că soția lui Jim este iubirea lui reîncarnată, și că dacă s-ar însura cu ea, ar dispărea și blestemul care îi ține captivi ca fantome. În acest context cu sinucideri, fantome și viața de după viață, filmul vrea să dea o lecție despre cum familia trebuie să fie pe primul loc, precum și despre înfrângerea fricii. Dar aceste lecții se pierd în film, dispărând la fel de repede precum se evaporă fantomele. Astfel, "Casa bântuită" nu poate fi considerat un bun film de familie.
Datorită unor scene înfricoșătoare, a unor scurte violențe și a folosirii unor expresii vulgare, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulți și adolescenți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.
