Recenzii filme
Inamicii publici (2009)
Public Enemies
Reclame comerciale
Recenzie
De la nepopularele instituții financiare la bătălia pentru exploatarea publicității și la limitele morale ale interogatoriilor, multe dintre temele sociale din fundalul filmului "Inamicii publici", a cărui acțiune se desfășoară în perioada Marii Depresii, ne sunt și astăzi familiare, în ciuda trecerii a peste șapte decenii. În principal el este o fidelă dramatizare a ultimelor 14 luni din viața tumultuoasă a cunoscutului gangster John Dillinger (Johnny Depp), împușcat de agenții FBI din Chicago în 22 iulie 1934, la o lună după ce împlinise 31 de ani.
Filmul începe cu Dillinger organizând o evadare din închisoare ce reunește banda lui, care își reia lanțul de jafuri de bănci. Directorul FBI, J. Edgar Hoover (Billy Crudup), frustrat, încredințează acest caz agentului special Melvin Purvis (Christian Bale). Dar Dillinger reușește mereu să scape de echipa lui Purvis - prins odată și întemnițat, el scapă folosind un pistol fals sculptat din lemn - și între timp trăiește o poveste de dragoste cu Billie Frechette (Marion Cotillard). Relația intimă a celor doi, care ajung să coabiteze, este tratată în general cu moderație.
Gloanțele zboară în film, așa cum s-a întâmplat în viața reală, dar violența nu devine niciodată excesivă sau sângeroasă. Atenția se concentrează în schimb asupra personalității complexe a lui Dillinger, și folosirea relativ moderată de către el a forței este în contrast cu setea de sânge a sociopatului "Baby Face" Nelson (Stephen Graham), cu care se aliază fără prea multă tragere de inimă. Principiile lui Dillinger - refuză să fie implicat în răpiri, se poartă galant cu femeile și le permite clienților băncilor să își păstreze proprii lor bani - au contribuit la alimentarea perversei lui popularități, ilustrată aici prin mulțimea care îl aclamă pe prizonierul încătușat pe drumul către ultima lui - scurtă - detenție.
Urmărindu-l pe Dillinger cu scopul de a obține o imagine pozitivă în presă, pentru a crește sprijinul congresului pentru recent înființatul FBI, Hoover distribuie medalii pentru a apărea la jurnalele de știri. În spatele reflectoarelor, însă, el îl presează pe Purvis să recurgă la măsuri extreme, interogând dur, chiar brutal, nu doar tovarăși ai lui Dillinger, ci și prieteni și membri ai familiei probabil nevinovați. Deși Purvis inițial se conformează cerințelor lui Hoover, mai apoi va detesta metodele folosite. Din punct de vedere moral, Dillinger este prezentat cu prea multă simpatie. Ca în majoritatea filmelor de acest gen, ești tentat să ții cu tipul cel rău. Totuși, îi vedem pe diferiții membri ai bandei lui Dillinger întâlnindu-și sfârșitul sinistru, așa că răul nu rămâne nepedepsit.
Filmul conține multă acțiune violentă, scurtă tortură, coabitare, o scenă scurtă cu relații sexuale premaritale sugerate, înjurături, și limbaj necizelat ocazional. Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricționat.
