 |
Recenzii filme
O noapte la muzeu 2 (2009)
Night at the Museum: Battle of the Smithsonian
Reclame comerciale
Recenzie Continuările doar arareori se ridică la nivelul originalului. "O noapte la muzeu 2" este o fericită excepție la regulă. Regizorul Shawn Levy ni-l readuce pe fostul gardian de la Muzeul de Istorie Națională într-o aventură complet nouă, în capitala SUA. Acum Larry (Ben Stiller) este un inventator de succes al unor instrumente casnice. Nu a uitat de meseria anterioară: mai vine pe la muzeu din când în când, aflând într-o seară de la secul fost șef dr. McPhee (Ricky Gervais), că exponatele, ce prindeau viață în mod magic noaptea în primul film, sunt considerate depășite, și, pentru că muzeul urmează să fie modernizat, figurinele urmează să meargă spre depozitare în Washington.
Hotărât să își readucă prietenii "acasă", la muzeul lor, Larry pătrunde în depozitele Smithsonian după ce pune mâna pe o legitimație de paznic în urma unei încăierări cu paznicul interpretat de Jonah Hill. Încercând să își elibereze prietenii - cowboy-ul Jedediah (Owen Wilson), generalul roman Octavius (Steve Coogan), indianca, maimuța și alții - Larry îi va da viață liderului egiptean Kahmunrah (Hank Azaria). Faraonul speră să își învie vechea sa armată și să preia conducerea lumii, dar are nevoie pentru aceasta de placa de aur pe care o are Larry. În cele din urmă se ajunge la un conflict în care pe de o parte este Larry și prietenii săi, acum adăugându-se aviatoarea Amelia Earhart (Amy Adams) și generalul Custer (Bill Hader), și pe de altă parte Kahmurah, avându-i alături pe Ivan cel Groaznic (Christopher Guest), Napoleon Bonaparte (Alain Chabat) și Al Capone (Jon Bernthal).
De-a lungul filmului mai apar și alte personaje, precum Abraham Lincoln sau Albert Eistein (la plural de fapt). Se conturează și o poveste romantică, între Larry și Amelia, dar nedezvoltată pentru că evident femeia pilot avea să redevină statuie de ceară la răsărit. Apropo de rolul ei, Adams își dovedește încă o dată talentul natural în comedii, aducând cumva aminte de interpretările elegante ale Kahterinei Hepburn. Este foarte plăcut să vezi atâtea vedete ale momentului într-un film de familie în care umorul nu sare niciodată calul. Copiilor vor fi încântați de efectele speciale, dar și adulții se vor amuza de statuile și picturile ce prind viață. Lecțiile de istorie și artă sunt într-un plan secund, dar filmul oferă oricum un important mesaj moral: "Cheia fericirii este să faci ceea ce îți place cu oamenii pe care îi iubești." Recomandat cu căldură întregii familii.
Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-I - adică audiență generală. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu G - adică tot audiență generală.
|
|
