Recenzii filme
Școala de rock (2003)
School of Rock
| Regia: | Richard Linklater |
| Roluri principale: | Jack Black, Joan Cusack |
| Gen: | Comedie |
| Durata: | 108 |
| Rating: | A-III (AP-13) |
| Producător: | Scott Rudin Productions, Paramount Pictures |
| Premiera în România: | 26.03.2004 |
| Sit oficial: | http://www.schoolofrockmovie.com/ |
| Imagini: | din film |
| IMDB: | info imdb |
|
|
Reclame comerciale
Recenzie
Un rocker șomer disperat să găsească o slujbă, acceptă postul de profesor suplinitor la o școală, în comedia lui Richard Linklater "Școala de rock". Cu tot umorul din film, mesajul despre cum să cauți să își împlinești visele este subminat de luarea în râs a autorității parentale și de faptul că chitara electrică nu te poate învăța chiar totul.
Jack Black îl interpretează pe Dewey Finn, un pasionat chitarist, hotărât să câștige cu prietenii săi un concurs între trupele de rock. Dar, spre marea lui surprindere, va fi concediat din trupă chiar de către colegi. Norocul îi va veni din direcția colegului de cameră, Ned (Mike White). Acesta este solicitat ca profesor suplinitor la o școală, doar că la telefon răspunde Dewey. Astfel chitaristul ajunge profesor la școala lui Rosalie Mullins (Joan Cusack). Dewey va descoperi pe propria piele că o sală plină de copii de clasa a patra este mai greu de controlat decât interpretatul la chitara a unei piese Deep Purple.
Dewey reușește să facă față, deși nu are habar ce face. Aceasta până când aude un copil cântând la o lecție de muzică. Având în minte concursul dintre trupele rock, îi vine ideea de a-și face o bandă nouă, cu copii, drept pentru care introduce orele de rock'n'roll și devine un profesor iubit. Filmul dorește să transmită în principal un mesaj pozitiv, care să te încurajeze să îți urmezi țelurile. Problematic este însă faptul că mesajul pozitiv vine pe un fundal în care părinții și profesorii sunt prezentați negativ: de fapt toți cei mari sunt ciudați și bătuți în cap, pe când toți cei mici sunt invariabil victime ale adulților.
Mai departe, filmul sugerează ideea că cei mici, odată "iluminați" de rock'n'roll, nu mai trebuie plictisiți cu subiecte banale precum matematica sau literatura. Într-una din scene Dewey îi cere unui copil să pună jos cartea din mână, pentru a repeta un cântec pentru competiție - iată ceva ce nu este în nici un caz de râs, dat fiind nivelul de educație al copiilor de astăzi. Umorul este forțat în unele situații, iar rockul este prezentat exagerat de pozitiv: nici o mențiune despre numeroșii idoli care și-au distrus viața prin droguri.
Dacă ar fi la școală, filmul ar merita doar o notă de trecere. Nu poate fi oricum recomandat ca un film pentru copii. "Școala de rock" este un exemplu de film subversiv: încurajează copiii să fie rebeli, împotriva școlii și împotriva autorității de acasă, pentru "libertatea prin rock".
Datorită umorului și limbajului dur uneori, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.
