RECENZII

Mă dau în vânt după cumpărături (2009)
Confessions of a Shopaholic

Regia: P.J. Hogan Roluri principale: Isla Fisher, Krysten Ritter Gen: Comedie, Romantic Durata: 104 Rating: A-III (AP) Producător: Jerry Bruckheimer Films Premiera în România: 03.04.2009 Sit oficial: http://www.shopaholicmovie.com/ Trailer: video Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

Ce înseamnă momentul nepotrivit! Într-o vreme în care economia merge prost iar şomajul atinge praguri record, vor fi interesaţi spectatorii de un film despre o impulsivă femeie pasionată de cumpărături până la epuizarea cărţilor ei de credit? Cărţile din care este inspirat filmul pot fi ele bestseller, dar "Mă dau în vânt după cumpărături" nu este decât o comedie romantică fără prea mult creier, cu o drăguţă dar maniacă Isla Fisher în rolul Rebeccăi Bloomwood, care crede că mersul la cumpărături poate vindeca orice boală.

Scufundată în datorii, Rebecca tânjeşte să lucreze la o publicaţie de modă "Alette". Doar că ceea ce obţine va fi un loc de muncă la o publicaţie financiară, din acelaşi trust, intitulată "Successful Savings" (sesizaţi ironia?). Sub îndrumarea arătosului şi muncitorului ei şef Luke Brandon (Hugh Dancy), pe care l-a întâlnit chiar înainte de interviul dat pentru slujbă la un hot dog, ea reuşeşte să devină faimoasă scriind o rubrică despre cum să te fereşti de datorii. Nimeni de la publicaţie nu ştie de situaţia ei financiară, iar ea, deşi acum este vedeta publicaţiei, tânjeşte încă după un loc în redacţia de la "Alette", condusă de eleganta Alette Naylor (Kristin Scott Thomas vorbind cu accent francez).

Adaptarea regizorului P.J. Hogan după romanele Sophiei Kinsella (care a colaborat la realizarea filmului) este reuşită vizual, cu New York-ul ca fundal (preferat Londrei din cărţi), şi există câteva efecte speciale deosebite atunci când manechinele îi vorbesc Rebeccăi. Actorii din distribuţie au unele momente când farmecă, în ciuda rolului insipid al Rebeccăi, evidenţiindu-se unii actori cu vechime precum Joan Cusack şi John Goodman în rolul de părinţi muncitori, sau John Lithgow şi Christine Ebersole în roluri secundare. Din păcate filmul este o odă adusă materialismului deşi pretinde a transmite chiar contrariul. Nici măcar faptul că la finalul filmului Rebecca învaţă cum să fie responsabilă din punct de vedere fiscal nu mai schimbă "reclama" făcută materialismului.

Cum publicul ţintă al acestui film sunt adolescentele, părinţii trebuie să ştie că Suze (Krysten Ritter), prietena Rebeccăi, este arătată culcându-se cu logodnicul ei (fără activitate sexuală ilustrată), în cele din urmă având loc şi nunta între aceştia. Acest element, atât de comun în filme, este principalul motiv pentru care filmul intră la categoria adulţi. În afara acestei observaţii mai putem nota doar câteva expresii mai deplasate.

Filmul conţine relaţii premaritale, câteva expresii necizelate, aluzii sexuale şi o subliniere deosebită a materialismului. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică se recomandă acordul părinţilor.