 |
Recenzii filme
Pantera roz 2 (2009)
The Pink Panther 2
Reclame comerciale
Recenzie Atunci când apare veșnic împiedicatul dar în cele din urmă strălucitul inspector de poliție Jacques Clouseau (Steve Martin), vin și râsetele. Așa s-a întâmplat de peste patru decenii, și așa se întâmplă din nou în modest amuzanta continuare "Pantera roz 2". În această parte a doua a readucerii pe marile ecrane, de către Martin, în 2006, a personajului imortalizat de Peter Sellers, Clouseau este redus la funcția de polițist rutier, din cauza veșnicului său rival, inspectorul șef Dreyfus (John Cleese înlocuindu-l pe Kevin Kline din ultimul film). Însă furtul mai multor comori naționale de către un infractor maestru numit Tornado conduce la alcătuirea unei super-echipe internaționale de detectivi, în care Clouseau este numit în ciuda obiecțiilor lui Dreyfus.
Când o valoroasă piatră prețioasă franceză, de culoare rozalie - de unde își ia titlul seria -, este adăugată la lista de obiecte furate, noii colegi ai lui Clouseau - detectivul italian Vincenzo (Andy Garcia), expertul criminalist britanic Pepperidge (Alfred Molina), specialistul japonez în calculatoare Kenji (Yuki Matsuzaki) și indianca Sonia (Aishwarya Rai Bachchan) - i se alătură acestuia la Paris pentru a continua vânătoarea. Ajută de asemenea la investigație asistentul loial al lui Clouseau, Ponton (Jean Reno), și secretara inspectorului - la început o iubire secretă - Nicole (Emily Mortimer). Distribuția îl include și pe Jeremy Irons ca suspect.
Deși există referințe la o singură întâlnire amoroasă din trecut dintre Clouseau și Nicole, povestea lor de dragoste evoluează într-o direcție pozitivă din punct de vedere moral, și o ceartă maritală care îl forțează pe Ponton să se mute cu Clouseau, aducându-și cei doi fii plini de energie și iubitori de karate, precum și pe câinele său, este în cele din urmă rezolvată într-o manieră în favoarea familiei. Faptul că unul dintre obiectele furate este Giulgiul din Torino, venerat de mulți catolici ca pânza în care a fost înmormânta Isus, ridică probleme de bun gust. Dar scenele din Vatican cu un Papă fictiv, al cărui inel papal i-a fost furat pe când dormea, provoacă râsete mai degrabă la adresa lui Clouseau - din ignoranță el i se adresează Pontifului cu "domnule Papă" - decât a Bisericii.
Filmul conține relații premaritale sugerate și umor cu caracter sexual și ușor lipsit de respect. Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică se recomandă acordul părinților.
|
|
