RECENZII

Peştele cel mare (2003)
Big Fish

Regia: Tim Burton Roluri principale: Ewan McGregor, Albert Finney Gen: Comedie, Dramă, Fantastic Durata: 125 Rating: A-II (AP-13) Producător: The Zanuck Company, Jinks/Cohen Company Premiera în România: 20.02.2004 Sit oficial: http://www.sonypictures.com/movies/bigfi... Imagini: din film IMDB: info imdb descarcati screensaver

Recenzie

Un fiu înstrăinat care se întoarce acasă pentru a reface legătura cu tatăl său, aflat pe moarte, află că ficţiunea este câteodată mai plină de adevăr decât faptele în încântătoarea fabulă "Peştele cel Mare". Dacă, după cum se spune, puterea unei poveşti stă în modul de a o spune, atunci modul de a povesti al regizorului Tim Burton va capta cu siguranţă atenţia spectatorilor în acest film care poate fi considerat unul din cele mai încântătoare ale anului 2003.

Adaptat după fermecătoarea nuvelă a lui Daniel Wallace, cu titlul "Peştele cel Mare, o poveste de proporţii mitice", filmul lui Tim Burton este o poveste intimă despre relaţia tată-fiu îmbrăcată în aluzii mitice şi hiperbole bizare. În centru se află Will Bloom (Billy Crudup), un tânăr jurnalist american care trăieşte la Paris şi a cărui soţie este însărcinată. Will va zbura către casă, în Alabama, pentru a scăpa de umbra tatălui său carismatic Edward (Albert Finney), un povestitor celebru pentru istoriile lui exagerate din viaţa sa aventuroasă.

Deşi încântătoare, viaţa plină de întâmplări incredibile a lui Edward îşi are rolul ei în alienarea fiului, ţinându-l pe Will într-un relativ întuneric în ceea ce priveşte adevărata istorie a vieţii tatălui său. De fapt vieţile celor doi seamănă într-o anumită măsură: amândoi au ales să iasă în lume (e drept, din motive diferite), şi amândoi au ajuns povestitori mari (dar Will le povesteşte în scris). Distanţa geografică şi sufletească dintre cei doi se va micşora odată cu vestea pe care Will o primeşte de la mama sa, Sandra (Jessica Lange), despre sănătatea tot mai precară a tatălui său. Will, el însuşi pe punctul de a deveni tată, va porni atunci să demoleze zidul fabricat de tatăl său, pentru a descoperi adevărul din spatele ficţiunii. Va descoperi însă că o viaţă nu se poate măsura după barometrul limitat al "faptelor" şi că adesea poveştile incredibile conţin mai multe chei despre cine este tatăl lui în realitate, decât o istorie prozaică a vieţii.

Să nu vă faceţi însă de aici impresia că avem de-a face cu o dramă domestică obişnuită. Pe fondul poveştii tată-fiu avem ocazia să aflăm viaţa lui Edward - şi ce viaţă! Născut în imaginarul orăşel Ashton, tânărul Edward este atins la 8 ani de o boală care îi provoacă o creştere excesivă. Ţintuit în pat din cauza bolii, el îşi petrece timpul citind Enciclopedia Lumii, din care va afla că dimensiunea unui peşte depinde de dimensiunea vasului în care este ţinut. De aici îi va veni hotărârea de a-şi părăsi oraşul, care este prea mic pentru un om cu ambiţiile lui. Astfel, după zece ani el va porni într-o odisee homerică, plină de aventuri şi de însoţitori excentrici, precum un uriaş neînţeles, o vrăjitoare, două surori siameze şi - după cum ne aşteptăm din titlul filmului - un peşte uriaş care nu se lasă prins.

Regizorul, care mai are la activ filme precum "Edward Scissorhands" (1990), "Batman" (1989) şi "Beetlejuice" (1988), a căutat să realizeze balanţa perfectă între magic şi lumesc, îmbinând fantezia şi realitatea într-o poveste care iasă din limitele timpului şi care vorbeşte despre ce înseamn să fi uman. Deşi foloseşte unele teme întâlnite deja, "Peştele cel Mare" este totuşi diferit de precedentele filme ale lui Burton, transformând suprarealismul său într-un realism mai emoţional. Burton explorează prin acest film condiţia umană prin ochii celor pe care lumea îi etichetează ca fiind excentrici sau anormali.

Actorii au fost aleşi cum nu se putea mai bine: alături de actorii principali îi veţi recunoaşte pe Danny DeVito, Helena Bonham Carter şi Steve Buscemi. Deşi unii ar putea să îi reproşeze firul disparat al povestirii sau excesul de sentimentalism, "Peştele cel Mare" este un film reconfortant şi care iasă în evidenţă din lungul şir de filme de duzină cu bugete uriaşe produse la Hollywood. Mesajul filmului serveşte ca antidot la cinismul societăţii contemporane, invitându-ne să vedem viaţa cu ochi mai frumoşi. Ne spune că omul este ceva mai mult decât suma părţilor lui. Că viaţa nu este doar o listă de date şi fapte, ci un mister şi o aventură ce trebuie îmbrăţişate. Este o poveste de pescar care vă va prinde şi pe Dvs în plasă!

Datorită unor scurte violenţe, unei scene cu nuditate şi folosirii pe alocuri a unui umor negru şi a unui limbaj violent, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adolescenţi şi adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică adică se recomandă acordul părinţilor, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.