Recenzii filme
Scafandrul și Fluturele (2007)
The Diving Bell and the Butterfly
Reclame comerciale
Recenzie
"Scafandrul și Fluturele" este inspiratoarea poveste adevărată a editorului șef al revistei franceze Elle, Jean-Dominique Bauby (Mathieu Amalric), care după un atac cerebral la vârsta de 43 de ani a rămas paralizat din cap până în picioare. Când își redobândește cunoștința în spital, el poate vedea și auzi tot ceea ce se întâmplă în jurul său, dar în curând înțelege că nu poate comunica. El aseamănă această condiție cu a fi prins într-o capsulă scufundată în ocean. După ce un ochi trebuie să îi fie cusut de medici, Jean-Do rămâne doar cu ochiul stâng atât pentru a vedea lumea cât și a comunica prin clipire.
Două pricepute terapeute, Henriette (Marie-Josee Croze) și Marie (Olatz Lopez Consigny), inventează o metodă pentru ca Jean-Do să îi dicteze memoriile sale unei tinere paciente, Claude (Anne Consigny). Ea recită în mod repetat alfabetul și el clipește când ajunge la litera dorită. Deși prizonier în propriul trup, înțelege că poate să pătrundă în amintirile și imaginația lui ca niciodată până acum. Pe lângă retrăirea evenimentelor din trecut, imaginația lui prinde aripi, creând între altele scene legate de soția lui Napoleon al III-lea, împărăteasa Eugenie (Emma De Caunes). Fosta lui soție, Celine (Emmanuelle Seigner), îi aduce pe cei doi copii ai lui să îl vadă, și ei reacționează cu iubire și empatie, scoțându-l la plimbări în scaunul cu rotile. Prieteni vechi îl vizitează și îi citesc.
Prietena lui de acum, Ines (Agathe de la Fontaine), nu poate suporta să îl vadă în actuala stare, dar lui continuă să îi fie dor de ea - "În fiecare zi te aștept" - provocându-i multă durere Celinei, care rămână însă fermă în devotamentul ei față de îngrijirea lui Jean-Do. El începe să înțeleagă că în viața lui plină de succes, dar superficială, nu a apreciat niciodată cu adevărat toate binecuvântările de care a avut parte. Nu este o persoană foarte religioasă, după cum se arată într-o secvență din trecut în care merge la Lourdes pentru un "weekend murdar", după îl descrie el însuși, cu prietena lui, dar este în acele scene o prezentare pozitivă a elementelor religioase. În final, vedem multe din viața lui de dinainte de atacul cerebral, inclusiv despre relația cu tatăl lui, Papinou (Max Von Sydow), care în mod dureros trebuie să se împace în cele din urmă cu starea în care se află fiul său.
Julian Schnabel regizează adaptarea lui Ronald Harwood după cartea din 1997 a lui Bauby (publicată cu câteva zile înainte de moartea lui) care începe prezentând totul din perspectiva pacientului paralizat, dar treptat se extinde la o perspectivă de la persoana a treia. Deși unii ar putea considera situația lui Bauby dificil de privit, este demnă de toată lauda susținerea puternică a vieții din felul în care el reacționează la nenorocire, în loc să cadă în disperare sau să se gândească să pună capăt acestei situații. (Ce contrast puternic între atitudinea lui și cea a lui Ramon Sampedro din filmul din 2004 pe tema eutanasiei "Marea dinlăuntru"!) În ciuda greșelilor din viața lui, renașterea lui - asemănătoare cu a fluturelui din titlu - devine cu adevărat răscumpărătoare, și iluminează tăria spiritului uman cum puține filme o fac.
Filmul conține referințe la adulter din trecut, nuditate parțială masculină și feminină, relații intime, și limbaj necizelat și discuții cu caracter sexual. Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, fiind interzis celor sub 13 ani.
