Recenzii filme
Elizabeth: Epoca de aur (2007)
Elizabeth: The Golden Age
Reclame comerciale
Recenzie
O cinematografie de calitate este pusă în slujba unei povești care șchioapătă din punct de vedere istoric în "Elizabeth: Epoca de aur". Filmul își prezintă eroina principală, vestita "Regină virgină" a Angliei, ca pe o apărătoare a libertății religioase, pretenție ce ar surprinde sutele de catolici și protestanți dizidenți care au fost executați sau torturați în timpul domniei ei. Și chiar dacă pe Elizabeth (Cate Blanchett) o înfățișează într-o lumină mai bună, filmul îl caricaturizează negativ pe regele Filip al II-lea al Spaniei (Jordi Molla), ca pe un răufăcător regal, alături de iezuiți și de cauza catolicismului în general. Cu excepția Mariei, regina Scoției (Samantha Morton), toți catolicii din film sunt niște intriganți plini de resentimente.
Povestea filmului se bazează pe unul dintre cele mai cunoscute pasaje din istoria Angliei. Filip, hotărât să o detroneze pe fosta lui cumnată, Elizabeth, lansează o imensă invazie cu flota, cunoscută ca Armada. Pe măsură ce se întărește această amenințare, Elizabeth trebuie să se bazeze pe sfatul înțelept al consilierului ei șef, bătrânul Sir Francis Walsingham (Geoffrey Rush), și pe propria ei popularitate pentru a o înfrânge. Ea trebuie de asemenea să se decidă cum să facă față amenințărilor interne ridicate de catolici englezi nemulțumiți și de Mary Stuart, aflată în închisoare, dar încă periculoasă.
În mijlocul confruntărilor cu toate aceste probleme de stat, Elizabeth reușește să găsească timp și pentru problemele inimii. Ea este curtată de o mulțime de pețitori regali, incluzându-l pe încă adolescentul Arhiduce Carol al Austriei (Christian Brassington). Dar acești potențiali soți - și potențiale alianțe - o plictisesc. Mult mai interesantă pentru regină este figura chipeșă a lui Sir Walter Raleigh (Clive Owen). Tocmai întors din Lumea Nouă, unde a înființat colonia Virginia, numită în cinstea ei ca "Regină virgină", Raleigh o încântă pe Elizabeth cu poveștile lui privind aventurile pe mare. La fel de impresionată, și mult mai accesibilă, este una dintre doamnele de onoare ale reginei, Elizabeth - Bess - Throckmorton (Abbie Cornish), care concurează pentru afecțiunea lui.
Shekhar Kapur, care a regizat și "Elizabeth" din 1998, ce a lansat cariera internațională a lui Blanchett, creează un bogat spectacol năvalnic, în special în scene cum ar fi executarea Reginei Maria și incendierea Armadei. Dar filmul ca întreg este oarecum mai puțin satisfăcător decât predecesorul lui. Blanchett este extrem de convingătoare în înfățișarea conducătoarei autoritare hotărâte să își păstreze puterea, dar reușește mai puțin să o schițeze pe femeia singură din spatele coroanei. Ce e drept, povestea solitudinii auto-impuse a Elizabethei a fost reprezentată atât de des încât ar putea fi dificil să se prezinte flirtul ei cu Raleigh într-un mod nou. Owen, în schimb, își joacă confortabil rolul de aventurier, și în timp ce își relatează poveștile lui eroice, se poate vedea de ce a captivat-o atât pe regină.
Ca o paradă a costumelor și decorurilor de epocă, și ca un cadru pentru jocuri actoricești de calitate, "Elizabeth: Epoca de aur" este un succes. Dar din punct de vedere istoric, filmul eșuează fundamental, oferind o interpretare a evenimentelor nu doar desuetă și super-simplificată, dar pentru catolici și îndreptată în direcția greșită.
Filmul conține nuditate parțială feminină, scene de tortură, vărsare de sânge și limbaj necizelat ocazional. Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, fiind interzis celor sub 13 ani.
