RECENZII

Dragostea costă! (2003)
Intolerable Cruelty

Regia: Joel Coen Roluri principale: Catherine Zeta-Jones, George Clooney Gen: Comedie Durata: 100 Rating: A-IV (AP-13) Producător: Alphaville Films Premiera în România: 21.11.2003 Sit oficial: http://www.intolerablecruelty.com/ IMDB: info imdb

Recenzie

Fiecare naş îşi gaseşte naşul! Miles Massey (George Clooney), avocat specializat în divorţuri, primeşte un caz care e pentru el o adevărată provocare: să câştige un proces de divorţ în favoarea soţului milionar iar soţia să părăsească domiciliul conjugal fără nici un drept. Aceasta în ciuda probelor infidelităţii lui, nu numai evidente, dar şi filmate. Avocatul câştigă procesul, dar nu scapă aşa uşor de fascinanta ex-soţie Marylin Rexroth (Catherine Zeta-Jones) care nu urmăreşte decât să ajungă bogată, şi, în plus, să se şi răzbune pe cel care i-a venit de hac. Pentru mulţi, această comedie boule-de-neige a fraţilor Coen pare să fie cea mai "de public". Alţii nu cred însă că filmul va face încasări atât de mari pe cât s-ar crede, în ciuda capetelor de afiş pe care le are: George Clooney şi Catherine Zeta-Jones. Totuşi, Washigton Post compară filmul cu marile comedii ale anilor '30, apreciindu-i arta de-a profita de valorile producţiei hollywoodiene de azi şi de situaţiile lumii contemporane. Kenneth Turan însă, în Los Angeles Times, afirmă cu dezamăgire: "În ciuda calităţilor evidente şi a multiplelor bucurii pe care ni le oferă, această comedie boule-de-neige despre idile şi divorţuri eşuează până la urmă în faţa altarului."

Să fie căsătoria un eşec atât de mare precum îl vede cronicarul din Los Angeles Times? Nu tocmai, dar este din păcate un final previzibil, mult prea previzibil, pentru această comedie unde situaţiile nu reuşesc să surprindă cu suficientă forţă. Dezamăgirea e poate mai mare pentru fanii fraţilor Coen, cei care le cunosc filmele şi care aşteptau după "Fargo" sau "Bărbierul" o altă comedie de acelaşi calibru. Filmele fraţilor Coen strălucesc deobicei prin umorul negru, neaşteptatele răsturnări de situaţie şi forţa unor personaje-mască puternic conturate. În acest film ar fi trebuit să surprindă cel puţin modul în care evoluează avocatul Miles Massey. Facem cunoştiinţă la început cu o "maşinărie" de câştigat procese. În prima secvenţă nici nu îi vedem decât rânjetul fals: la dentist, prin parbrizul maşinii şi în oglindă, ca şi cum din tot corpul nu ar exista decat dinţii, gata să muşte.

Întâlnirea cu soţia milionarului îl transformă într-atât încât tocmai el, preşedintele avocaţilor specializaţi în divorţuri, ajunge să ţină o minunată pledoarie împotriva divorţului. Iar asta are loc în deschiderea congresului avocaţilor. Oricât de adevărat şi de mişcător este acel discurs, nu surprinde şi nu impresionează cu adevărat. Pleadoaria pentru dragoste şi căsătorie ar trebui să fie momentul care marchează în film schimbarea, diferenţa radicală care ne atrage atenţia. Dar dacă acest discurs trece aproape neobservat este şi pentru că schimbarea personajelor este, de fapt, previzibilă. Nici George Clooney nu este suficient de convingător pe post de avocat-maşină, nici Catherine Zeta-Jones nu pare suficient de "cutră" în rolul de vânătoare de averi care nu se lasă mişcată de sentimente. Amândoi sunt mult prea evident, de la început, cuplul ideal care va sfârşi împreună.

Pariul fraţilor Coen de a distribui aceşti "cuceritori" de inimi în roluri de "contre-emploi" nu le-a reuşit foarte bine. E greu, dacă nu aproape imposibil, să schimbi imaginea unei vedete şi sa o faci să pară altfel decât deobicei. Şi e cu atât mai greu cu cât până în final, şi George Clooney şi Catherine Zeta-Jones revin la imaginea lor obişnuită. "Dragostea costă" poate fi considerată o frumoasă demonstraţie în favoarea căsătoriei într-o lume în care majoritatea cuplurilor aleargă după avere şi divorţurile sunt la modă. Totuşi, lipsit de forţa obişnuită a fraţilor Coen, filmul nu reuşeşte să fie convingător.

Datorită viziunii comice asupra căsătoriei, umorului pe teme sexuale şi limbajului pe alocuri vulgar, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-IV - adică pentru adulţi, cu rezerve. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.

[Anca Berlogea, SIGNIS România]