RECENZII

Jurnalul unei dădace (2007)
The Nanny Diaries

Regia: Shari Springer Berman, Robert Pulcini Roluri principale: Scarlett Johansson, Chris Evans Gen: Comedie, Romantic Durata: 106 Rating: A-III (AP-13) Producător: The Weinstein Colony Premiera în România: 09.11.2007 Sit oficial: http://www.thenannydiariesmovie.com/ Trailer: video Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

"Jurnalul unei dădace" ne prezintă povestea Anniei Braddock (Scarlett Johansson), o proaspătă absolventă de colegiu care întoarce spatele unei cariere pe Wall Street, trezindu-se accidental angajată de un cuplu bogat din Manhattan. Cuplul, cunoscut doar ca Dl. şi Dna X (Paul Giamatti şi Laura Linney), o roagă să fie dădacă pentru copilul lor, Grayer (Nicholas Resse Art), după ce Annie l-a salvat de la un accident. Annie, pe care nu o interesează banii aduşi de această slujbă ci antropologia, intră astfel într-un mediu străin ei, fata unei muncitoare şi iubitoare mame (Donna Murphy), care a crescut-o singură. Acest nou mediu este unul în care taţii sunt afemeiaţi, mamele fără creier, leneşe şi preocupate de ele, în timp ce copiii ca Grayer sunt privilegiaţi şi neglijaţi deopotrivă.

În timp ce Annie caută să se ocupe de Grayer, ea are de făcut faţă şi nenumăratelor solicitări ale Dl. şi Dnei X. Pe de altă parte, trebuie să îi facă faţă şi propriei mame, care visa o carieră strălucitoare pentru fiica ei, şi nu că va ajunge dădacă. Alături de Annie se află doi buni prieteni: Lynette (Alicia Keys) şi Calvin (Nathan Corddry). Iar ca lucrurile să se complice, ea se îndrăgosteşte de unul dintre vecinii familiei X, un tânăr frumos dintr-o familie bogată (Chris Evans). Cum Dl. X şi-a dat afară ultima dădacă pentru că mergea la întâlnire cu prietenul ei, romanţa ce apare între Annie şi vecin trebuie ţinută sub control. În cele din urmă ea va trebui să facă o alegere între îngrijirea lui Grayer şi posibila relaţie de iubire.

"Jurnalul unei dădace", scris şi regizat de Shari Springer Berman şi Robert Pulcini, se doreşte să fie o comedie despre maniere şi o introspecţie a clasei bogate. Dar mesajul lui, că bogaţii sunt răi şi cei care muncesc sunt buni, este prea simplist, iar personajele care populează filmul sunt, de regulă, mai mult schiţate decât dezvoltate. Dna X are o dimensiune umană, în cele din urmă reuşind să se răscumpere ca persoană şi ca mamă. Dar celelalte personaje bogate sunt exclusiv egoiste, inclusiv bunica lui Grayer. Johansson duce aproape întreg filmul pe umeri. Linney comută cu abilitate între imaginea de femeie rea de gură şi fetiţă dezamăgită. Iar tânărul Nicholas Reese Art are de asemenea o prestaţie bună. În plus filmul este bine realizat, cu câteva efecte speciale reuşite şi amuzante.

Filmul conţine o înjurătură, câteva expresii necizelate, situaţii sexuale, relaţii sexuale premaritale, referinţe la homosexuali, adulter şi divorţ. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, fiind interzis celor sub 13 ani.