 |
Recenzii filme
Arta viselor (2006)
La science des reves
Reclame comerciale
Recenzie Filmele încearcă adesea să pătrundă în mintea personajelor, dar în "Arta viselor" aceasta se întâmplă literalmente. Deosebit la capitolul vizual, dar nesatisfăcător în cele din urmă, filmul izvorăște din imaginația bogată a regizorului Michel Gondry, cel care în 2004 a regizat și "Strălucirea eternă a minții neprihănite". Capul investigat acum este cel al lui Stephane Miroux (Gael Garcia Bernal), un tânăr cu imaginație, dar nu tocmai sănătos mental, care "găzduiește" un talk-show în mintea sa, intitulat "Stephane TV", și care confundă frecvent visurile cu realitatea.
După ce a locuit în Mexic, cu tatăl acum decedat, Stephane este mutat la Paris de mama lui (Miou-Miou), în apartamentul unde a stat în copilărie, cu promisiunea unui loc de muncă la o companie ce face calendare. Dar locul de muncă se dovedește frustrant. Acolo Guy (Alain Chabat) îl ia pe Stephane sub aripa sa, dându-i sfaturi vulgare despre femei. Depresia pe care o resimte Stephane este ameliorată când o întâlnește pe Stephanie (Charlotte Gainsbourg), care, mutându-se în apartamentul de lâng, îl confundă cu unul dintre muncitorii ce transportă mobilă. Inițial Stephane se îndrăgostește de colega lui Stephanie, Zoe (Emma De Caunes), dar în final își îndreaptă atenția spre Stephanie.
Filmul atinge multe dintre temele din "Strălucirea eternă a minții neprihănite", deși rezultatul final este mai puțin poetic. Bernal îi dă personajului său șarmul de copil; dar în timp ce Stephane este un personaj intrigant, excentricitățile lui sunt uneori mai mult decât enervante. Și oricât timp petrece filmul între urechile lui Stephan, personajul rămâne un mister. În spațiul imaginației lui Stephen, Gondry apelează la animație și la alte diferite efecte, rezultatul fiind multe scene bizare. Trist este că regizorul este atât de preocupat de redarea imaginației încât pierde din vedere coerența narativă, în cele din urmă subminând și nucleul emoțional al filmului. Așa că la final filmul este pe cât de năucitor, pe atât de dezamăgitor.
Filmul conține limbaj vulgar, unele imagini sexuale și umor deplasat, nuditate parțială non-sexuală. Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricționat.
|
|
