 |
Recenzii filme
Looney Tunes: Noi aventuri (2003)
Looney Tunes: Back in Action
Reclame comerciale
Recenzie Regizorul Joe Dante ne oferă cel de-al treilea film de lung metraj cu personajele de desene animate inventate la începutul secolului trecut de către echipa de la Warner Brothers, în seria precedentelor "Who Framed Roger Rabbit" (1988) și "Space Jam" (1996). Doar că filmul este în parte o dezamăgire, în special pentru cei mici, care s-ar putea plictisi rapid de scenariul fără sclipire al lumii care trebuie salvată de la distrugere de către un iepure ticălos și o pasăre cu complex de inferioritate.
"Looney Tones: Noi aventuri" îmbină animația cu filmări reale. Filmul se deschide cu veșnicul nemulțumit Daffy Duck, frustrat să fie tot timpul în plan secund, după Bugs Bunny. El cere conducerii Studioului să primească roluri în care să fie starul principal, dar primește altceva: desfacerea contractului de către vice-președinta Departamentului de Comedie, Kate Houghton (Jenna Elfman). Duffy Duck este încredințat spre escortare în afara Studioului lui D.J. Drake (Brendan Fraser). Tatăl lui Drake (Timothy Dalton), joacă roluri de spion internațional, care se dovedește însă a fi și ocupația lui în viața reală.
Astfel se ajunge la intriga filmului. Drake este luat prizonier de președintele nebun al Acme Industries (interpretat de Steve Martin), care încearcă să afle unde se află prețiosul diamant "Maimuța Albastră". Cu acest diamant, el vrea să își ducă la îndeplinire planul de a prelua conducerea lumii. Planul nu îi va reuși însă, datorită lui Drake și lui Duffy, cărora li se va alătura în curând Bugs și Houghton. Se ajunge astfel la o aventură în jurul lumii, de la Las Vegas și Paris până în inima junglei. Desigur, floare la ureche în acest film, în care personajele animate trag colțul peliculei și se transferă astfel imediat în altă parte a lumii.
Combinația de animație cu filmul clasic este foarte reușită. Actorii care joacă în carne și oase în film par a se simți bine în rolurile lor, coborându-se de dragul copiilor la nebunia cerută de film. Copiii vor fi bucuroși să își vadă personajele favorite în filme mai lungi de cinci minute, cum văd pe Cartoon Network, iar părinții vor gusta glumele de limbaj și ironiile ascunse în film. Filmul rămâne însă violent, poate prea violent după gusturile unor părinți, dar o violență poate nesemnificativă pentru copiii din ziua de astăzi.
Filmul încearcă să rămână fidel scopurilor pe care desenele animate produse de Warner Brothers și le-au fixat demult. Generații de-a rândul, copii au auzit pentru prima oară muzică clasică din desenele animate. Bugs Bunny spune de altfel: "Cred că atunci când mergi la filme trebuie să și înveți ceva." În această idee, de exemplu secvența în care Elmer Fudd îi urmărește pe Bugs și Duffy ne oferă o excursie prin galeriile de la Louvre, cu oprire la unele tablouri mai importante.
Datorită violențelor animate și limbajului nepotrivit pentru copii, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adolescenți și adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică se recomandă acordul părinților.
|
|
