RECENZII

Fiecare se crede normal (2006)
Little Miss Sunshine

Regia: Jonathan Dayton, Valerie Faris Roluri principale: Toni Collette, Greg Kinnear, Steve Carell Gen: Comedie, Dramă Durata: 101 Rating: L (R) Producător: Big Beach Films Premiera în România: 05.01.2007 Sit oficial: http://www2.foxsearchlight.com/littlemis... Trailer: video Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

Faptul că familia Hoover din Albuquerque este una disfuncţională e extrem de evident. Îl avem pe tatăl Richard (Greg Kinnear), un plictisitor dar naiv promotor al unei "Căi spre succes în 9 paşi"; pe suferinda lui soţie, Sheryl (Toni Collette); pe fiul lor înstrăinat, Dwayne (Paul Dano), cu legământul său auto-impus de tăcere absolută; pe fratele homosexual al lui Sheryl, Frank (Steve Carell), care a avut o încercare nereuşită de a se sinucide; şi pe tatăl scorţos al lui Richard, Grandpa (Alan Arkin) care tocmai a fost dat afară dintr-un cămin de bătrâni din cauza comportamentului lui, şi care are şi probleme serioase cu drogurile.

Şi totuşi, după cum ne demonstrează extrem de atrăgătorul film "Little Miss Sunshine", în fond familia Hoover este asemenea oricărei alte familii. Ajungem să vedem cât de mult seamănă cu noi în timpul unei călătorii pline de peripeţii într-o scârţâietoare dubiţă galbenă, spre Los Angeles, unde fiica lor uşor durdulie şi purtând ochelari, Olive (Abigail Breslin), va concura la un concurs de frumuseţe. Echipa soţ-soţie Jonathan Dayton şi Valerie Faris au regizat o îmbucurător de plăcută poveste, ieşită din comun dar în acelaşi timp cu foarte mult adevăr în ea.

Dincolo de bufonerie, există un incredibil mesaj pozitiv despre familie, susţinându-se valorile autentice, în special în secvenţa finală din concursul de frumuseţe, care subliniază superficialitatea şi vulgaritatea societăţii contemporane. Deşi am putea să ridicăm din sprâncene la numărul prezentat de Olive în cadrul probei de talente, lecţia reală este legată de importanţa la a-ţi fi fidel ţie însuţi. Fiecare dintre personaje este o victimă a vicisitudinilor vieţii (de exemplu, la prelegerile lui Richard asistă foarte puţină lume, Frank este profund nefericit, Dwayne este supărat pe lumea întreagă), dar până la sfârşitul filmului toţi ajung să înţeleagă mai bine binecuvântările din vieţile lor şi învaţă că a câştiga nu este în mod necesar reţeta pentru fericire.

Este important de arătat faptul că există din păcate un coeficient ridicat de înjurături şi unele aluzii sexuale (în mare majoritate prin "amabilitatea" personajului lui Arkin în timpul unui lung discurs extrem de vulgar) care par a limita audienţa filmului la adulţi, şi impun clasificarea "L" ca avertizare legată de elementele problematice ale filmului. Însă datorită contextului în mod covârşitor pozitiv în care apar aceste elemente - cu natura transformatoare a poveştii - se vor bucura de film mult mai mulţi decât ar sugera clasificarea lui restrictivă. Mai mulţi părinţi catolici au fost de părere că nu ar fi împotrivă ca chiar şi fiii lor adolescenţi mai mari să vadă un astfel de film pro-familie.

Dacă puteţi trece de elementele criticabile, este o călătorie pe care veţi fi bucuroşi să o faceţi. Filmul conţine limbaj vulgar şi necizelat, aluzii sexuale, referiri la sinucidere, la homosexualitate şi folosire de droguri. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu L - adică limitat, respectiv film problematic chiar şi pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricţionat.