RECENZII

Povestea nativităţii (2006)
The Nativity Story

Regia: Catherine Hardwicke Roluri principale: Shohreh Aghdashloo, Keisha Castle-Hughes, Oscar Isaac Gen: Dramă Durata: 101 Rating: A-I (AP) Producător: New Line Cinema Premiera în România: 08.12.2006 Sit oficial: http://www.thenativitystory.com/ Trailer: video Imagini: din film IMDB: info imdb Spuneţi părerea: despre film pe forumul catolic  NOU!!!

Recenzie

În efortul de a ajunge la cât mai mulţi, majoritatea filmelor cu teme creştine vin îmbrăcate într-un sentimentalism care uneori ratează complet adevăratul sens al sărbătorii. Dar Hollywood-ul în sfârşit nimereşte ceva bine cu "Povestea nativităţii". De la primele note - din imnul de Advent "Vino, vino Emanuel" - spectatorul ştie că este pe mâini bune.

Combinând relatările despre naştere din Evangheliile lui Matei şi Luca cu tradiţii apocrife şi imaginaţia celor care au realizat filmul, povestea biblică este tratată foarte bine în repovestirea artistică, respectuoasă şi caldă a regizoarei Catherine Hardwicke. Filmul se bucură şi de o distribuţie internaţională excelentă, precum şi de o realizate impresionantă ca la "Patima lui Cristos" - succesul ar trebui să fie garantat pentru acest film care, în plus, având mai puţin sânge şi stârnind mai puţine controverse, se adresează unei audienţe mai largi decât filmul lui Mel Gibson.

Filmat în Matera - vechiul oraş italian unde Gibson a filmat "Patima" - şi Maroc, "Povestea nativităţii" se deschide cu viziunea paranoicului rege Irod (Ciaran Hinds), care plănuieşte să ucidă toţi bebeluşii de sex masculin din Betleem. O altă scenă ne întoarce în trecut, când Zaharia (Stanley Townsend) află de la o voce de înger că soţia sa Elisabeta (Shohreh Aghdashloo), deşi în etate, va naşte un fiu. În Nazaret, verişoara ei mai tânără, Maria (Keisha Castle-Hughes), o tânără de la ţară - practic o copilă, trăind sub ocupaţia romană - este informată de părinţii ei, Ana şi Ioachim (Hiam Abbass şi Shaun Toub), că se va mărita cu Iosif (Oscar Isaac), un dulgher. Tulburată de ideea logodnei cu un bărbat pe care nu îl cunoaşte şi nu îl iubeşte, Maria se retrage într-o pădure din apropiere unde are loc Buna Vestire, cu Alexander Siddig în rolul îngerului Gabriel care îl revelează că ea îl va naşte pe Isus.

Între timp, în Persia trei magi pornesc după o stea (explicată aici ca o convergenţă rară între Venus, Jupiter şi un alt corp astral). Ceea ce în Evanghelia lui Luca ocupă doar câteva rânduri, devine corpul filmului, Iosif şi Maria pornind de la Nazaret la Betleem, înfruntând furtuni de nisip, foame şi uneori chiar şi hoţi. De-a lungul drumului, regizoarea, presbiteriană, presară referinţe la viaţa lui Cristos: Maria îi spală lui Iosif picioarele; Iosif este enervat de mercantilismul de la Templu; pe drum trec pe lângă o crucificare. Într-o aluzie mai simbolică, la trecerea unui râu Maria este muşcată de un şarpe, trimitere la şarpele din Eden. Deşi Noul Testament este sărac în detalii despre Maria şi Iosif, scenariul lui Mike Rich, creştin practicant, reuşeşte să umple golurile rămânând fidel Scripturii.

Castle-Hughes conferă maturitate personajului, interpretând-o pe Maria cu toate neliniştile pe care oricine le-ar avea în situaţia ei extraordinară, având să facă faţă privirilor vecinilor, ameninţării cu bătaia cu pietre şi lipsei de încredere a propriilor ei părinţi. O scenă impresionantă este cea în care Maria stă singură în noapte întrebându-se de ce a ales-o pe ea Dumnezeu. Isaac joacă de asemenea bine în rolul lui Iosif, apăsat de responsabilitate şi simţindu-se prea mic pentru misiunea primită. Cât despre naşterea lui Isus, avem toate elementele: păstorii, magii... În ciuda unui aspect cam de felicitare de Crăciun, filmul evită să cadă în mult sentimentalism. De-a lungul filmului, Hardwicke nu scaldă elementul religios pentru a face povestea mai atrăgătoare pentru necredincioşi, fapt demonstrat de exemplu când magii proclamă adevărul radical al întrupării spunând că copilul este "Dumnezeu întrupat".

Între elementele creştine ale filmului sunt şi unele care nu sunt potrivite pentru copii (precum uciderea pruncilor nevinovaţi, sau travaliul dureros atât al Mariei cât şi al Elisabetei). Mesajul de speranţă al filmului ar trebui să rezoneze dincolo de audienţa creştină, într-o lume care tânjeşte după pace şi înţelegere. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-I - adică audienţă generală. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică se recomandă acordul părinţilor.