RECENZII

Grinci a furat Crăciunul (2000)
How The Grinch Stole Christmas

Regia: Ron Howard Roluri principale: Jim Carrey Gen: Comedie Durata: 104 Rating: A-II (AP) Producător: Brian Grazer, Universal Studios Premiera în România: --.--.2000 Sit oficial: http://www.grinched.com/ IMDB: info imdb

Recenzie

Unul dintre lucrurile cele mai urâte de Crăciun, vorbind de reclame, nu este acela că an de an pare a veni mai repede, ci că ni se spune obsesiv câte "zile de cumpărături" mai avem până la celebrarea acestei sărbători centrale a creştinismului. Este dificil să împaci naşterea lui Isus cu avalanşa consumistă. Din fericire, filmul de faţă, cu scenariul scris de Jeffrey Price şi Peter Seaman, şi regizat de Ron Howard, pare a fi conştient de acest fenomen. "Grinci a furat Crăciunul" este o parabolă îndreptată împotriva consumismului, al cărui mesaj esenţial este "pace pe pământ şi între oamenii de bunăvoinţă".

Filmul ne prezintă un idealistic oraş numit Whoville, aflat în febra sărbătorilor, toată lumea cumpărând cadouri şi trimiţând felicitări de Crăciun. Dar în spatele acestei imagini de basm a oraşului se ascunde şi o oaie neagră, care este tocmai Grinci (interpretat de Jim Carrey). După ce a copilărit în acest oraş, Grinci s-a supărat pe Whoville pentru nişte incidente suferite în şcoală din cauza aspectului său, dar şi a comportamentului său. El s-a retras într-un vârf de munte, devenind un singuratic (alături de câinele său Max) ce urăşte Crăciunul şi încearcă să îl distrugă an de an furând cadourile şi decoraţiunile de Crăciun. Situaţia se va schimba însă datorită micuţei Cindy Lou Who (Taylor Momsen), ce se va împrieteni cu Grinci şi va salva astfel Crăciunul.

Filmul este realizat excepţional. Decorurile şi costumele sunt o absolută încântare. Totul este realizat foarte real şi în acelaşi timp de basm. Cel mai impresionant este desigur Grinci, personaj la al cărui machiaj au lucrat 60 de persoane. Deşi pare asuns în spatele a zeci de straturi, Jim Carrey este uşor de recunoscut şi face un rol de zile mari. Ar fi (cel puţin) două lucruri mai importante de reproşat filmului. Primul că dacă la început, când e rău, Grinci are accent englezesc, spre sfârşitul filmului, când devine bun, accentul lui redevine american. Hollywood-ul pare a nu înceta cu aceste antipatii şi tertipuri slabe.

A doua problemă este însă şi mai gravă. Ni se spune în film faptul că Grinci a fost încă de mic anti-social şi rău, cu un aspect fizic diferit. Indiferent de cât de mult l-a iubit mama sa, el a crescut inevitabil într-o persoană rea. Astfel, filmul sugerează că răutatea apare aşa, de la natură, din afara persoanei. Ideea nu poate fi acceptată nici psihologic, nici teologic. Iar copiii nu trebuie să creadă aşa ceva. Fiind un film cu Carrey, nu lipsesc faze poate mai puţin indicate copiilor. Dar per ansamblu este un film reuşit, cu mult umor, care îi va satisface şi pe părinţii ce se află la film alături de copii.

Datorită unor glume vulgare şi a unor apropouri sexuale, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulţi şi adolescenţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică este sugerat acordul părinţilor.