RECENZII

Codul lui Da Vinci (2006)
The Da Vinci Code

Regia: Ron Howard Roluri principale: Tom Hanks, Audrey Tautou, Jean Reno Gen: Dramă, Mister, Thriller Durata: 154 Rating: A-III (O) Producător: Columbia Pictures Premiera în România: 19.05.2006 Sit oficial: http://www.sonypictures.com/movies/theda... Imagini: din film IMDB: info imdb Spuneţi părerea: despre film pe forumul catolic  NOU!!!

Recenzie

Adaptarea pentru marele ecran a romanului lui Dan Brown a sosit într-un context cu multe trâmbiţe şi surle, iar rezultatul este cam ceea ce ne-am aşteptat: un thriller bine realizat şi bine jucat. În mod regretabil, aproape toate declaraţiile false istorice, artistice şi teologice din slab documentatul roman original au fost lăsate intacte şi în film. Pentru aceia puţin care nu ştiu, "Codul lui Da Vinci" ne spune povestea unui "semiolog religios" de la Harvard, Robert Langdon (Tom Hanks) care colaborează cu căpitanul Bezu Fache (Jean Reno) de la poliţia franceză să desluşească misterul uciderii unui custode al muzeului Louvre, al cărui trup gol este găsit într-o poziţie ca într-o operă a lui Leonardo. Înainte să moară, Sauniere a lăsat o serie de urme, ascunse prin operele de artă, inclusiv Mona Lisa, pe care a scris criptic un mesaj.

Cu nepoata lui Sauniere, Sophie Neveu (Audrey Tautou), criptolog al poliţiei, Langdon uneşte piesă cu piesă un puzzle pentru a descoperi motivele crimei - se pare că la mijloc este implicată Biserica Catolică, datorită unei conspiraţii vechi de secole. Între timp îl cunoaştem pe Silas (Paul Bettany), un călugări asasin din Opus Dei, care, sub conducerea mentorului său şi capul acestei instituţii catolice, Episcopul Aringarosa (Alfred Molina), este pe urmele aşa-numitei "pietre cheie" ce conţine o hartă cu locaţia Sfântului Graal, care se dovedeşte să nu fie pocalul legendei ci ceva foarte diferit.

Regizorul Ron Howard oferă suspans şi secvenţe de urmăriri prin Louvre şi pe străzile Parisului, Londrei şi prin Scoţia - de regulă chiar în locaţiile respective -, presărând pe ici pe colo flashback-uri ce ne întorc în istorie. Pentru cei care nu au citit cartea, desfăşurarea filmului poate fi destul de confuză. În timp ce interpretarea actorilor, inclusiv cea a lui Ian McKellen în rolul învăţatului Sir Leigh Teabing, nu îi va dezamăgi pe fanii romanului, "teologia" filmului, ca să nu mai spunem denigrarea prelaturii Opus Dei, este profund aberantă. Teabing îi explică lui Langdon, iniţial sceptic, şi lui Sophie, cum "cea mai importantă poveste spusă vreodată este toată minciună" şi că Isus nu a fost "fiul lui Dumnezeu... nici măcar nepotul". Le mai spune de asemenea că în "Cina cea de Taină" a lui Leonardo, personajul crezut a fi Apostolul Ioan este de fapt Maria Magdalena. De-a lungul filmului unele presupuneri sunt dezaprobate, dar nici una din afirmaţiile lui Teabing nu este respinsă.

Lista acuzaţiilor nefondate a lui Brown este lungă: despre originile creştinismului, despre percepţia primilor creştini despre natura lui Isus şi despre relaţia sa cu Maria Magdalena, despre alegerea Evangheliilor, despre textele gnostice, despre Conciliul din Niceea, despre împăratul Constantin, despre cavalerii templieri, sau despre Leonardo. Scenariul lui Akiva Goldsman încearcă să domolească puţin afirmaţiile incendiare din romanul lui Brown, îmbrăcându-le în haina "teoriilor" şi nu a "faptelor", dar falsul rămâne. Filmul invită audienţa la "căutarea adevărului". Dar singurul adevăr pare a fi acela că în tot filmul nu găsim adevărul. "De ce trebuie să fie uman sau divin? Poate umanul este divin?", se cugetă Langdon despre Isus, declarând că "ce contează este ceea ce crezi".

Dacă Brown ar fi evocat o epocă neagră din istoria Bisericii, am fi putut vorbi despre adevăr. Dar aici avem de-a face cu lovituri date doctrinei creştine. Fantezia speculativă este una, iar batjocura la adresa credinţei unor oameni este alta. Prezentarea senzaţionalistă a prelaturii Opus Dei - al cărei mandat este slujirea lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi - ca o societate secretă îngrozitoare nu te poate amuza, mai ales când atâţia oameni confundă caricatura cu adevărul. Deşi Howard, Hanks şi producătorul Brian Grazer au insistat că filmul este doar o ficţiune, este un semn de iresponsabilitate din partea tuturor părţilor că nu au schimbat numele "Opus Dei". Publicul iubeşte conspiraţiile, în special când implică instituţii puternice, iar Biserica Catolică este o ţintă favorită, chiar dacă "cei răi" sunt prezentaţi ca nereprezentantivi per ansamblu.

Filmul conţine violenţă, crime brutale, limbaj dur, nuditate, sex ritualistic. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu O - adică ofensator moral. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.