 |
Recenzii filme
Memoriile unei gheișe (2005)
Memoirs of a Geisha
Reclame comerciale
Recenzie Să lămurim ceva mai întâi. Gheișa nu este - așa cum se crede frecvent - o prostituată, ci mai degrabă o însoțitoare versată, cu simț artistic și cu pricepere în conversație. Acestea fiind spuse, putem afirma că "Memoriile unei gheișe" este un frumos film, interpretat cu finețe, adaptat după un best-seller din 1997 al lui Arthur Golden.
Este povestea lui Chiyo (Suzuka Ohgo), vândută demult, împreună cu sora sa, unei case de gheișe din Japonia dinaintea celui de-ai doilea război mondial. Fetele sunt separate atunci când una este respinsă de șefa casei de gheișe, impunătoarea femeie cunoscută ca Mama (Kaori Momoi). Rebela Chiyo va fi pregătită să devină o gheișă, dar nu o așteaptă o viață ușoară: are de înfruntat un tratament dur, aplicat de gheișa Hatsumomo (Gong Li), ce se folosește de tânără ca de un țap ispășitor. Chiyo este disperată, așa că - după ce își găsește sora într-o altă casă de gheișe - încearcă să evadeze. Cade însă de pe acoperiș iar Mama o prinde și decide să o reducă la statutul de servitoare. Dar la un moment dat întâlnește un foarte amabil om de afaceri, Președintele (Ken Watanabe), care îi cumpără o înghețată. Această întâlnire o face pe Chiyo să se gândească mai bine la viitorul de gheișă, ce o poate readuce în apropierea acelui om.
Timpul trece și Chiyo ajunge o domnișoară adevărată (interpretată de luminoasa Ziyi Zhang), iar într-o zi, gheișa rivală Mameha (Michelle Yeoh) o ia de sub controlul Mamei. Sayuri (cum devine cunoscută Chiyo) înflorește sub mâna lui Mameha, devenind o artistă foarte bună. Mameha organizează o întâlnire cu un viitor patron, afaceristul Nobu (Koji Yakusho), care întâmplător este coleg cu Președintele. Cei patru se întâlnesc la un campionat de sumo, dar se pare că Președintele nu o mai recunoaște pe Sayuri de când era fetiță. Povestea continuă apoi cu zguduirea adusă societății de cel de-al doilea război mondial, după care lumea gheișelor pare a fi pe cale de dispariție. Sentimentele ei pentru Președintele nu dispar însă.
Regizorul Rob Marshall a ales în mod inspirat această poveste. Prima lui experiență regizorală pentru marele ecran a fost "Chicago". Acum însă are parte de o poveste dramatică, pe care o mânuiește cu îndemânare subliniindu-i aroma de poveste de iubire clasic hollywood-iană. Jocul actoricesc este excelent, în special al celor trei chinezoaice care îi dau viață personajului central: Zhang, Li și Yeoh. Evocarea acelor vremuri și a acelei Japonii este extraordinară, datorită meticulozității lui John Myhre.
Inevitabil, filmul conține unele abateri de la adevărul cultural. Să reținem că gheișele nu erau curtezane, ci femei pregătite pentru a face conversație și pentru a crea atmosferă prin dans și muzică. Trebuiau să își reprime sentimentele, să nu se implice emoțional în legătura lor cu bărbații, după cum ne arată Hatsumomo la început. Ele își vând talentele, nu trupurile. Pentru sume mari de bani se pare însă că puteau fi cumpărate pentru deflorare, după cum a fost și cazul lui Sayuri. Apoi gheișele puteau deveni amantele unui anumite bărbat, dar în filmul nostru Sayuri pare a se păstra pentru bărbatul pe care îl iubește în ascuns: Președintele. Filmul rămâne ambiguu despre viața ei sexuală, dacă ea există. Întâlnirile sexuale din film sunt foarte scurte, justificate de acțiune și prezentate cu discreție, fără nuditate. Contactul cu civilizația japoneză și povestea unei dedicări de-o viață pentru o anume persoană nu pot să nu fascineze spectatorii.
Filmul conține unele discuții sexuale, situații sexuale, un asalt sexual și câteva episoade cu violență. Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, fiind interzis celor sub 13 ani.
|
|
