RECENZII

Omul din interior (2006)
Inside Man

Regia: Spike Lee Roluri principale: Denzel Washington, Clive Owen, Jodie Foster Gen: Dramă, Thriller Durata: 129 Rating: L (R) Producător: Universal Pictures Premiera în România: 14.04.2006 Sit oficial: http://www.theinsideman.net/ Imagini: din film IMDB: info imdb Spuneţi părerea: despre film pe forumul catolic  NOU!!!

Recenzie

Dacă v-au plăcut filmele din 1970 precum "După-amiază de câine" sau "Piraţii din metro", atunci "Omul din interior" al lui Spike Lee este pentru Dvs. Printre multele vedete din acest film este şi Denzel Washington în rolul lui Keith Frazier, un poliţist detectiv din New York. Frazier şi partenerul său, Bill Mitchell (Chiwetel Ejiofor), au o zi şi o noapte de câine (apropo de filmul lui Sidney Lumet), datorită unui viclean jefuitor armat, Dalton Russell (Clive Owen), care încearcă să comită spargerea perfectă, care poate să fie motivată, sau nu, de banii din depozitul băncii.

Frazier este el însuşi investigat pentru implicarea într-un scandal financiar ce îi compromite autoritatea în faţa comandantului echipei SWAT (Willem Dafoe), care ar prefera să tragă cu armele decât să aştepte negocierile. Încercările de dezamorsare a situaţiei sunt şi mai mult complicate de apariţia unei avocate ultra-calme şi imorale, Madeline White (Jodie Foster) - care pare a avea primăria la picioare - angajată de fondatorul băncii, Arthur Case (Christopher Plummer), pentru a se asigura că un secret incriminator rămâne îngropat unde trebuie. Inteligent scris şi cu doza potrivită de umor, filmul se evidenţiază între cele ale genului, rezultând o producţie ce merită vizionată. Dar aceasta nu înseamnă că nu ar exista scăderi. Sunt prea multe sfârşituri false, iar finalul (adevărat) este într-o notă morală ambiguă. Dar jocul de-a şoarecele şi pisica este antrenant.

Cu distribuţia de înaltă clasă, "Omul din interior" este cu siguranţă cel mai bun film de până acum al lui Lee. Tematic nu este atât o îndepărtare de ce a mai făcut, cât o schimbare a atenţiei: filmul acesta conţine mai multă dramă decât discursuri. Lee continuă să exploreze problemele rasiale şi corupţia, trecând în revistă o serie largă de aspecte. Prestaţiile actoriceşti sunt solide, dar filmul nu scoate ce este mai bun din actori (de exemplu din Jodie Foster). Ca de obicei greutatea filmului stă pe jocul lui Washington. Un rol foarte bun face şi Owen, deşi cel mai mult îl vedem în spatele unor sticle fumurii şi al măştii de pe faţa sa.

"Omul din interior" atinge probleme etice privind integritatea personală atunci când se fac compromisuri cu păcatul. Poţi oare, se întreabă un personal al filmului, "să îţi îneci păcatele într-o mare de lucruri bune?" În film însă lipseşte o pocăinţă sinceră. Lee îşi rezervă criticismul pentru bogătaşi precum Case, neglijând faptul că corupţia infectează mai larg societatea. În final şi Case şi Frazier îşi vând sufletele, lăsându-l pe Russel să fie vocea "conştiinţei".

Filmul conţine violenţă, inclusiv din jocuri video, limbaj necizelat, o execuţie, ceva umor sexual şi expresii rasiste. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul L - adică limitat, respectiv film problematic chiar şi pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricţionat.