RECENZII

Shrek (2001)
Shrek

Regia: Andrew Adamson, Vicky Jenson Roluri principale: Cameron Diaz, Eddie Murphy, Mike Myers Gen: Animaţie, Comedie Durata: 92 Rating: A-II (AP) Producător: PDI / DreamWorks Premiera în România: 17.08.2001 Sit oficial: http://www.shrek.com/ IMDB: info imdb

Recenzie

"Shrek" se încadrează în seria de filme de animaţie realizate pe calculator, atât de la modă în zilele noastre. Filmul are la origine o carte ilustrată pentru copii, cu acelaşi nume, autorul ei fiind William Steig.

Shrek (Mike Myers) este un căpcăun care trăieşte într-o mlaştină, în vecinătatea unui regat măreţ. Căpcăunul este gras, urât, are un comportament nemanierat şi de el se tem şi oamenii, dar şi fiarele pădurii. Liniştea îi este tulburată de Lordul Farquaad (John Lithgow), care dă poruncă să fie cumpărate de la stăpânii lor toate făpturile de basm din regat spre a fi exilate. Unul dintre personajele principalele ale animaţiei, Donkey (un măgar vorbitor, interpretat cu vervă de Eddie Murphy), reuşeşte să evadeze, ascuzându-se acolo unde trupele imperiale nu au curaj să pătrundă: în vâlceaua unde vieţuieşte Shrek. În noaptea următoare toate personajele de basm alungate de Farquaad se refugiază în acelaşi loc, tulburând liniştea căpcăunului. Enervat la culme de situaţie, Shrek se lasă convins în cele din urmă să rezolve problema spre a-şi redobândi traiul tihnit de odinioară: va merge la Farquaad pentru a vedea cum anume poate recâştiga libertatea celor alungaţi.

Regele îi promite îndeplinirea doleanţei, cu condiţia să i-o aducă la castel pe aleasa inimii, prinţesa Fiona, ţinută captivă de un balaur înfricoşător. De fapt, gândul lui Farquaad este cu totul altul: să devină cu adevărat rege, fapt posibil doar prin căsătoria sa cu o regină veritabilă. Însoţit de Donkey, Shrek porneşte în căuterea prinţesei pe care, după peripeţii cât se poate de spectaculoase şi amuzante totodată, o răpeşte din ghearele monstrului (care, de fapt, este o... "balauriţă"). Ca în multe alte filme neprevăzutul intervine... dar nu vă dezvăluim mai multe.

Filmul pare a fi o clasică poveste de basm, dar nu este aşa. Pentru unii copii ar putea fi chiar nepotrivit, în primul rând prin expresiile licenţioase cu dublu sens, poantele deloc copilăreşti, trimiterile la filme şi spectacole pentru adulţi. Apoi totul pare a fi pe dos la acest film: balaurul este bălăuriţă, prinţesa căpcăuniţă, iar căpcăunul cel rău erou bun. Apare un pericol a amestecării valorilor: nu există valori "tari", nu există "bine" şi "rău" în sens absolut, ci doar un "bine" şi un "rău" relative, care, în funcţie de context, sunt interschimbabile.

Dar, dincolo de o posibilă interpretare negativă a filmului, există şi o interpretare pozitivă. Aceasta ne-o dă chiar unul din regizorii filmului, Vicky Jenson, care afirma: "Povestea este despre auto-acceptare şi despre faptul că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Am dat un înţeles conceptului de frumuseţe, care cred că este una dintre temele principale ale filmului." Unul dintre producători declara la rândul lui: "Povestea este extraordinară: este despre faptul că trebuie să te accepţi pentru ceea ce eşti. Trăim într-o societate care îi etichetează pe toţi în frumoşi şi urâţi după criterii exterioare. Eu cred că mesajul filmului este că fiecare este frumos în felul lui".

Datorită unor scene cu glume şi limbaj vulgar, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulţi şi adolescenţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică este sugerat acordul părinţilor.