RECENZII

O femeie pe cinste! (2004)
A Good Woman

Regia: Mike Barker Roluri principale: Scarlett Johansson, Helen Hunt, Tom Wilkinson Gen: Comedie, Dramă, Romantic Durata: 93 Rating: A-III (AP) Producător: Kanzaman S.A. Premiera în România: 31.03.2006 Sit oficial: http://www.agoodwomanthemovie.com/ Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

Clasica piesă de teatru "Lady Windermere's Fan" a lui Oscar Wilde a cunoscut mai multe ecranizări: de la filmul mut al lui Ernst Lubitsch cu Ronald Colman, la musical-ul lui Noel Coward din anii 1950, sub titlul "After the Ball". Acum filmul revine cu un nou titlu: "A Good Woman" (în româneşte "O femeie pe cinste!"), destul de fidel punctului său de plecare, printre puţinele inovaţii fiind mutarea acţiunii în anii 1930, în Italia.

Ca în precedentele ecranizări, în centrul acţiunii este Mrs. Erlynne (Helen Hunt), care are o istorie a relaţiilor cu bărbaţi însuraţi. Resursele ei financiare sunt reduse, şi nici restaurantele ce le frecventa nu îi mai dau pe credit. În pragul evacuării din locuinţa ei, Erlynne citeşte într-un ziar despre căsătoria dintre bogătaşul Robert Windermere (Mark Umbers) şi Meg (Scarlett Johansson), de unde îi vine o idee. Cuplul îşi petrece vacanţa în Amalfi, Italia, unde merge şi Erlynne, căutând să îl cunoască pe Windermere, învârtindu-se pe lângă el şi pe lângă cercul său social, ce îi include pe Lady Plymdale (Diana Hardcastle) şi pe contesa Lucchino (Milena Vukotic). Meg află de avansurile ce îi sunt făcute soţului ei de către Erlynne, dar şi ea este prinsă într-o încurcătură amoroasă cu fermecătorul Lord Darlington (Stephen Campbell Moore). Cu toată disperarea, ea trebuie să ia o decizie, şi încă una dură. Care?

Nu stricăm surpriza pe care scenariul filmului reuşeşte să o păstreze destul de bine. Este suficient să spunem că Oscar Wilde ştie să răstoarne situaţiile. Regizorul Mike Barker a realizat filmul cu actori în principal americani. Hunt este din păcate neconvingătoare. Johansson se descurcă ceva mai bine. Scenariul nu este cel mai puternic punct al filmului, parcă şi realizarea din 1925 capturând mai mult spiritul inteligent al piesei originale. Actualul film se adaugă altor ecranizări moderne după Wilde: "Un soţ ideal" (1999) şi "Ce înseamnă să fii onest?" (2002). De remarcat puritatea filmului la capitolul sexualitate şi limbaj.

Filmul conţine adulter presupus, încercare de seducţie, trecut promiscuu şi câteva scene neexplicite de dormitor, între soţ şi soţie. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică se recomandă acordul părinţilor.