Recenzii filme
Noapte bună și noroc (2005)
Good Night, and Good Luck
Reclame comerciale
Recenzie
Câți au auzit astăzi de reporterul tv Edward R. Murrow? Prea puțini. "Noapte bună și noroc" dorește să educe noua generație despre cum gazda emisiunilor de televiziune "See it now" și "Person to person" s-a luat la trântă cu mai greul senator Joseph McCarthy de Wisconsin, cândva în anii 1950, când amenințarea comunismului provoca nebunie în SUA. Murrow a reușit atunci incredibilul de a-l aduce pe McCarthy în fața legii.
Regizorul George Clooney a turnat acest film-evocare în negru și alb, așa cum l-ar fi văzut oamenii din anii 1950. Fundalul este studioul rețelei de televiziune CBS, dominat de bărbați și de fum de țigară, în care femeile - apărând ocazional, precum secretara - au prea puțin de spus. David Strathairn îl interpretează pe Murrow, având alături actori secundari de primă mână, precum Clooney însuși în rolul co-producătorului Fred Friendly; Grant Heslov (care alături de Clooney a co-scris scenariul) în rolul tânărului Don Hewitt, pe atunci regizor; Robert Downey Jr. în rolul producătorului Joe Wershba; Patricia Clarkson în rolul soției, Shirley; Jeff Daniels în rolul conducătorului noului departament, "Sig" Mickelson; și Frank Langella ca președintele CBS, William Paley, prezentat ca un despot binevoitor, ce urmărește totul din biroul său.
Presiunea asupra CBS era atât de mare încât pe lângă jurămintele de loialitate, echipa primește la un moment dat avertismentul că dacă asupra vreunuia planează lucruri neplăcute, respectivul trebuie să se retragă. La un moment dat, Don Hollenbeck (Ray Wise) se sinucide după ce este atacat de un jurnalist de dreapta. După istorica transmisiune a lui Murrow, McCarthy lansează contraatacul, vorbind despre Murrow ca despre un simpatizant cu comuniștii. Tributul adus de Clooney unei legende a televiziunii este bine meritat, mai ales într-o vreme a superficialității, în reportaj și nu numai. Discursul de la un moment dat al lui Murrow, în fața unor șefi din televiziune sună extrem de valabil și astăzi.
Evenimentele din 1953 și 1954 sunt înșirate începând de la apărarea lui Milo Radulovich de către Murrow. Clooney țese filmul cu materiale din arhivă. Îi vedem deci în film și pe adevăratul McCarthy, precum și pe adevăratul Murrow. Poate un accent mai mult pe contextul evenimentelor nu ar fi stricat, dar filmul este oricum captivant.
Filmul conține câteva blasfemii, o sinucidere și utilizare intensă a țigărilor. Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulți și adolescenți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică se recomandă acordul părinților.