RECENZII

Noapte bună şi noroc (2005)
Good Night, and Good Luck

Regia: George Clooney Roluri principale: David Strathairn, Patricia Clarkson Gen: Dramă Durata: 93 Rating: A-II (AP) Producător: Warner Independent Pictures Premiera în România: 10.03.2006 Sit oficial: http://wip.warnerbros.com/goodnightgoodl... Imagini: din film IMDB: info imdb Spuneţi părerea: despre film pe forumul catolic  NOU!!!

Recenzie

Câţi au auzit astăzi de reporterul tv Edward R. Murrow? Prea puţini. "Noapte bună şi noroc" doreşte să educe noua generaţie despre cum gazda emisiunilor de televiziune "See it now" şi "Person to person" s-a luat la trântă cu mai greul senator Joseph McCarthy de Wisconsin, cândva în anii 1950, când ameninţarea comunismului provoca nebunie în SUA. Murrow a reuşit atunci incredibilul de a-l aduce pe McCarthy în faţa legii.

Regizorul George Clooney a turnat acest film-evocare în negru şi alb, aşa cum l-ar fi văzut oamenii din anii 1950. Fundalul este studioul reţelei de televiziune CBS, dominat de bărbaţi şi de fum de ţigară, în care femeile - apărând ocazional, precum secretara - au prea puţin de spus. David Strathairn îl interpretează pe Murrow, având alături actori secundari de primă mână, precum Clooney însuşi în rolul co-producătorului Fred Friendly; Grant Heslov (care alături de Clooney a co-scris scenariul) în rolul tânărului Don Hewitt, pe atunci regizor; Robert Downey Jr. în rolul producătorului Joe Wershba; Patricia Clarkson în rolul soţiei, Shirley; Jeff Daniels în rolul conducătorului noului departament, "Sig" Mickelson; şi Frank Langella ca preşedintele CBS, William Paley, prezentat ca un despot binevoitor, ce urmăreşte totul din biroul său.

Presiunea asupra CBS era atât de mare încât pe lângă jurămintele de loialitate, echipa primeşte la un moment dat avertismentul că dacă asupra vreunuia planează lucruri neplăcute, respectivul trebuie să se retragă. La un moment dat, Don Hollenbeck (Ray Wise) se sinucide după ce este atacat de un jurnalist de dreapta. După istorica transmisiune a lui Murrow, McCarthy lansează contraatacul, vorbind despre Murrow ca despre un simpatizant cu comuniştii. Tributul adus de Clooney unei legende a televiziunii este bine meritat, mai ales într-o vreme a superficialităţii, în reportaj şi nu numai. Discursul de la un moment dat al lui Murrow, în faţa unor şefi din televiziune sună extrem de valabil şi astăzi.

Evenimentele din 1953 şi 1954 sunt înşirate începând de la apărarea lui Milo Radulovich de către Murrow. Clooney ţese filmul cu materiale din arhivă. Îi vedem deci în film şi pe adevăratul McCarthy, precum şi pe adevăratul Murrow. Poate un accent mai mult pe contextul evenimentelor nu ar fi stricat, dar filmul este oricum captivant.

Filmul conţine câteva blasfemii, o sinucidere şi utilizare intensă a ţigărilor. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulţi şi adolescenţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică se recomandă acordul părinţilor.