RECENZII

Munchen (2005)
Munich

Regia: Steven Spielberg Roluri principale: Eric Bana, Mathieu Kassovitz, Daniel Craig Gen: Dramă, Thriller Durata: 140 Rating: L (R) Producător: Universal Pictures, DreamWorks SKG Premiera în România: 27.01.2006 Sit oficial: http://www.munichmovie.com/ Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

Pe la mijlocul filmului "Munchen", protagonistul recunoaşte că nu se simte "confortabil cu confuzia". Aparent, regizorul filmului, Steven Spielberg, nu gândeşte la fel, după cum ne arată în acest film, ce transmite un mesaj ambiguu. Bazat pe amintirile contestabile din "Răzbunarea: adevărata istorie a echipei israelite de contra-terorism", a lui George Jonas, acest complex film dramatizează misiunea unei echipe de asasini israelieni - conduşi de Avner (Eric Bana), agent al Mosadului - ce are ca misiune să îi vâneze şi doboare pe cei 11 palestinieni care sunt bănuiţi a fi planificat uciderea atleţilor evrei la Jocurile Olimpice din 1971 de la Munchen, de către gruparea teroristă Septembrie Negru. (Această crimă atroce este şi ea prezentată prin arhive de ştiri şi alte elemente.)

Din echipa criminală mai fac parte zelosul sud-african (Daniel Craig); discretul israelit Carl (Ciaran Hinds); specialistul german în antichităţi Hans (Hanns Zischler); şi fabricantul belgian de jucării Robert (Mathieu Kassovitz). Recrutaţi de guvernul Israelului (care, dacă va fi nevoie, nu va recunoaşte nimic), bărbaţii primesc tot ce le trebuie cu condiţia să îi execute pe cei 11, generând astfel pentru noi un film plin de suspans, gândit cu o virtuozitate hitchcock-iană. Deşi acţiunea se desfăşoară în anii 1970, o scenă ce prezintă New York-ul dinainte de 9 septembrie, cu Turnurile Gemene în picioare, dă de înţeles substratul politic al filmului. Justificând misiunea, premierul israelian Golda Meir (interpretată de Lynn Cohen) afirmă că "fiecare civilizaţie află la un moment dat că este necesar să facă compromisuri chiar cu propriile valori". Iar echipa criminală îşi spune: "dacă nu învăţăm să acţionăm ca ei (ca teroriştii adică), nu îi vom învinge niciodată".

Spielberg caută să dea glas ambelor părţi implicate în conflict: adică şi palestinienilor şi israelienilor. Dar Avner cucereşte evident simpatia publicului, ceea ce nu este drept. Filmul nu se concentrează doar pe asasini, ci încearcă să prezinte şi ţintele, care nu sunt cartoane ci oameni. Problematic pentru catolici în acest film este tema răzbunării, nu prea clar condamnată. Mai deranjant este că filmul are un aer de vendetă pasionantă, contra cronometru, după cum este romanul original - toate acestea subminează orice şansă de a lua acest film ca pe o analiză serioasă a unui fenomen grav. La final mesajele transmise de film sunt amestecate: pe de o parte expune obscenitatea şi inutilitatea violenţei, exploatând însă adrenalina provocată de execuţii, ce implică la un moment dat nuditate gratuită.

Filmul arată cum violenţa naşte violenţă. Avner şi partenerii lor încep să aibă probleme de conştiinţă. La sfârşit, Avner devine doar umbra la ce a fost înainte, transmiţând clar că violenţa are ca şi cost pierderea sufletului. El însă îşi aminteşte de mama sa, care i-a spus că, "orice va fi", ea este mândră de el - o tacită aprobare a tacticii ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Prin acest film, Spielberg continuă de fapt analiza cinematică a valorii vieţii umane, începută cu "Lista lui Schindler". Mesajul acelui film era că "oricine salvează o viaţă, salvează întreaga lume". Acum pare a spune că oricine ia o viaţă, stinge ceva din speranţa omenirii.

Filmul conţine violenţă excesivă vizual, cu împuşcături şi bombe, nuditate frontală, întâlniri sexuale, limbaj vulgar, blasfemii. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul L - adică limitat, respectiv film problematic chiar şi pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricţionat.