RECENZII

Cronicile din Narnia - Leul, Vrăjitoarea şi Dulapul (2005)
The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch, and the Wardrobe

Regia: Andrew Adamson Roluri principale: Skandar Keynes, Georgie Henley, William Moseley Gen: Aventuri, Familie, Fantastic Durata: 140 Rating: A-II (AP) Producător: Walt Disney Pictures Premiera în România: 06.01.2006 Sit oficial: http://adisney.go.com/disneypictures/nar... Imagini: din film IMDB: info imdb Spuneţi părerea: despre film pe forumul catolic  NOU!!!

Recenzie

A luat peste 50 de ani pentru ca iubita poveste pentru copii "Leul, Vrăjitoarea şi Dulapul", a autorului creştin C.S. Lewis, să ajungă pe marele ecran. Dar cine vede captivanta adaptare Disney, ce a costat 150 de milioane de dolari, îşi dă seama că aşteptarea a meritat. Publicată iniţial în 1950, "Leul, Vrăjitoarea şi Dulapul" - primul dintr-o serie de şapte volume cunoscute ca "Cronicile Narniei" - a devenit piesă de teatru, de două ori serial de televiziune, chiar şi desen animat premiat cu Emmy Award. Acum pentru prima oară cartea este transpusă pentru a fi văzută în cinematografe.

Produs în parteneriat cu Walden Media - corporaţie "prietenă" cu credinţa -, filmul nu doar este fidel poveştii şi mesajului spiritual al lui Lewis, ci pe deasupra reprezintă şi o operă cinematografică extraordinară, care transpune spectatorul într-o lume minunată a aventurii, eroismului şi simbolismului religios. Deşi Lewis, pe când trăia, nu era prea încântat de ideea "turnării" ca film a cărţilor sale, producţia Disney se dovedeşte a fi asemenea cărţii din care s-a inspirat, pe care merită să o citeşti şi la 5 ani şi la 50 de ani - la fel şi filmul, merită văzut orice vârstă ai avea. Locul şi timpul iniţial al filmului este Anglia din cel de-al doilea război mondială, în centrul poveştii fiind patru copii: Peter (William Moseley), cel mai mare dintre fraţii Pevensie; sensibila soră Susan (Anna Popplewell); făţarnicul Edmund (Skandar Keynes); şi micuţa curajoasă Lucy (debutanta Georgie Henley). Evacuaţi din bombardata Londră, copiii sunt daţi pe mâna unui bătrân şi excentric profesor (Jim Broadbent) care trăieşte într-o casă la ţară.

În timp ce se joacă de-a v-aţi-ascunselea, Lucy găseşte un dulap care conduce în mod magic spre Narnia - un ţinut de basm populat de animale vorbitoare şi de creaturi mitice. Toţi fraţii pătrund împreună în acest ţinut, venirea lor fiind prezisă de o veche profeţie narniană. Misiunea lor se conturează în curând: salvarea faunului (James McAvoy) arestat pentru că a fraternizat cu Lucy. Aventura lor îi conduce să lupte alături de regele Narniei, Aslan (voce Liam Neeson), împotriva relei Vrăjitoare Albe (Tilda Swinton), care ţine regatul sub blestemul gheţii ("iarnă pe veci, niciodată Crăciun"). Din primul moment în care Lucy întrevede ţinutul acoperit de zăpadă al Narniei, fanii cărţii îşi vor da seama că sunt pe mâini sigure cu regizorul Andrew Adamson, care nu permite niciodată spectacolului să pună în umbră nucleul emoţional al poveştii. El reuşeşte să surprindă mirarea copilărească dar şi nostalgia pentru o lume dincolo de noi.

Inevitabil se vor face comparaţii între trilogia "Stăpânul Inelelor" regizat de Peter Jackson şi actualul film al lui Andrew Adamson. Ambele filme folosesc motive fantastice şi mitice, explorând binele şi răul, păcatul şi mântuirea, moartea şi învierea, dar mult mai făţiş în filmul după C.S. Lewis. Există o clară alegorie în Aslan-ca-şi-Cristos, victimă de bună voie, ucis pentru a reveni la viaţă în formă glorificată. Deşi blajin uneori, Aslan nu este un leu "domestic", ci un iudaic leu sălbatic şi periculos. Via Dolorosa în variantă narniană ne prezintă o versiune a patimilor lui Cristos din Ghetsimani şi până pe Calvar, unde Aslan este ucis ritualistic pe o masă de piatră. Primii care îl văd pe Aslan "înviat" sunt nişte femei, iar mai apoi Aslan "suflă" un nou spirit în narnienii transformaţi în piatră de magia Vrăjitoarei Albe, gest ce aminteşte de Rusalii, dar şi de coborârea la iad.

În cele 140 de minute ale filmului, personajele nu ajung să se dezvolte prea mult, nici naraţiunea nu prinde profunzimile cărţii originale, situaţie similară cu "Stăpânul Inelelor", scris de prietenul lui Lewis, J.R.R. Tolkien. Totuşi, povestea redusă la dimensiuni de scenariu slujeşte bine filmul. Vizual filmul uimeşte, în special prin Aslan, generat pe calculator. Unele scene de luptă ar putea fi prea violente pentru copii. Moartea lui Aslan este poate cel mai dificil moment de văzut. Unii părinţi ar putea considera de aici că nu este un film "de familie", dar Lewis însuşi susţinea că cei mici nu trebuie ţinuţi sub un clopot de sticlă, ci trebuie să ştie că "sunt născuţi într-o lume a morţii, violenţei, rănilor, aventurii, eroismului şi laşităţii, binelui şi răului". Actorii joacă superb, în special Georgie Henley şi Tilda Swinton, aceasta din urmă realizând o combinaţie între Regina Zăpezii şi Xena, prinţesa războinică. Şi dacă la finalul filmului Lucy rămâne în dubiu, dacă vor găsi sau nu drumul înapoi spre Narnia, pentru spectatori nu există nici o umbră de îndoială: uşa este deschisă! Vor veni şase continuări din Ciclul Narniei!

Filmul conţine bătălii şi scene înfricoşătoare pentru copii. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulţi şi adolescenţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică se recomandă acordul părinţilor.