RECENZII

Calea Împăratului (2005)
La Marche de L'Empereur (March of the Penguins)

Regia: Luc Jacquet Roluri principale: Charles Berling, Romane Bohringer Gen: Documentar Durata: 80 Rating: A-I (G) Producător: Le Studio Canal+ Premiera în România: 23.12.2005 Sit oficial: http://wip.warnerbros.com/marchofthepeng... Imagini: din film IMDB: info imdb descarcati screensaver

Recenzie

Fără îndoială, premiul pentru părinţii anului merge la minunaţii actori necuvântători din "Calea Împăratului", un documentar ce prezintă migraţia anuală a pinguinilor imperiali din Antartica. Filmul poate fi considerat chiar unul dintre cele mai bune ale anului 2005. A spune despre el că este un film despre pinguini este cam ca şi cum am spune despre "Cetăţeanul Kane" că este un film despre un tip ce vinde ziare.

Minunat surprinsă de Luc Jacquest şi de inimoasa sa echipă, odiseea conţine toate ingredientele unui film de aventură, dar în adâncul său rămâne o mare poveste de iubire, o saga în care devoţiunea şi jertfa parentală depăşesc obstacolele aparent insurmontabile. De altfel filmul are ca promo afirmaţia: "În cel mai dur loc de pe pământ, iubirea îşi găseşte calea ei." Uimitoarea călătorie a pinguinilor imperiali începe în fiecare primăvară, de milenii, când păsările acvatice se aruncă din apa oceanului, casa lor naturală, pentru a ieşi la suprafaţa gheţii şi a porni în procesiune.

Umblând asemenea oamenilor, sau uneori dându-se pe burtă ca nişte sănii, pinguinii parcurg 70 de mile în ţinutul cel mai inospitalier de pe planetă, după un compas interior doar de ei ştiut. La final ajung la destinaţie, un platou unde începe ritualul de împerechere, cu dansuri şi sunete (cântece) de curtare. Deşi sunt mii de pinguini, fiecare are un "timbru vocal" unic, ce le permite să se recunoască mai apoi. După două luni de viaţă în cuplu, femela depune un ou şi îl pasează cu gingăşie masculului, o procedură delicată dat fiind că frigul cumplit ar putea omorî instantaneu puiul. După ce pierde peste o treime din greutate, femela se întoarce în ocean, unde fie mănâncă peşti, fie este mâncată de foci. Societatea acum masculină rămâne cu stoicism să apere ouăle, ce le stau pe picioare, timp de două luni. Ei trebuie să îndure frigul, vânturile, zăpada şi foamea: căci "doamnele" se întorc abia în iulie.

Filmul este emoţionat şi spectaculos în acelaşi timp. Cunoaşte multe apogee, precum cel în care masculul şi femela se reunesc pe lângă ghemotocul lor de pinguin. Jacquest capturează în film atât comicul (când pinguinii se dau pe gheaţă pe burtă), cât şi tragicul (o scenă sfâşietoare când o mamă îşi "plânge" copilul mort), dar şi eroicul (masculii rezistând temperaturilor infernal de negative). Iar uneori pinguinii par chiar umani. Dacă sunteţi curioşi cum s-a reuşit filmarea acestor scene, urmăriţi genericul de final ce include secvenţe de la filmări. Filmului i se adaugă vocea de basm a lui Morgan Freeman, care încălzeşte parcă ţinutul de gheaţă. "Calea Împăratului" este antidotul perfect la filmele chioare de peste vară. Mesajul său aminteşte de cuvintele Sfântului Paul: "Dragostea toate le îndură".

Filmul conţine o secvenţă cu un animal prădător şi unele momente triste. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-I - adică audienţă generală. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu G - adică tot audienţă generală.