RECENZII

Culmea furiei (2005)
The Upside of Anger

Regia: Mike Binder Roluri principale: Kevin Costner, Joan Allen Gen: Comedie, Dramă Durata: 118 Rating: L (R) Producător: Zephyr Films Ltd. Premiera în România: 18.11.2005 Sit oficial: http://www.upsideofanger.com/ IMDB: info imdb descarcati screensaver

Recenzie

"Culmea furiei", regizat de Mike Binder, este o comedie-dramă frumos interpretată, hazlie şi, în cele din urmă, profund emoţionantă, cu acţiunea amplasată într-o suburbie din Detroit. Terry Wolfmeyer - interpretată de superba Joan Allen - este o femeie furioasă care tocmai a fost părăsită de soţul ei, plecat peste graniţă cu secretara lui suedeză, fără a-i spune un cuvânt. Acum, ea se descoperă pe sine ca o amărâtă alcoolică.

Deşi poate nici în timpurile cele mai bune nu a fost o mamă model, lui Terry îi rămân în grijă cele patru fiice ale lor, deja destul de mari (Erika Christensen, Evan Rachel Wood, Keri Russell şi Alicia Witt), iar ea îşi petrece zilele în singurătate, autocompătimindu-se. Apare vecinul ei, Denny, jucător de baseball ajuns DJ (Kevin Costner într-unul dintre cele mai bune roluri ale sale). El a iubit-o mereu de la distanţă, şi nu îi vine să creadă că soţul ei a plecat. Se oferă să petreacă timp cu Terry, chiar dacă aceasta înseamnă să devină tovarăşul ei de pahar; prietenia lor se dezvoltă într-o relaţie fizică, deşi Terry reacţionează mai mult din singurătate şi poate chiar din răzbunare faţă de soţul ei.

Denny ţine cu adevărat la ea, emanând bunătate şi devotament altruist faţă de Terry şi fiicele ei. El devine un tată surogat pentru fete, care îşi are fiecare propria-i poveste. Hadley (Witt), cea mai mare, care termină colegiul, are un secret faţă de mama sa: are un prieten cu care, de fapt, este logodită şi (mai rău) deja însărcinată. Vine apoi Emily (Russell), căreia îi place baletul, şi care simte că mama ei este în puternic dezacord cu ea, fapt ce va duce la consecinţe grave.

Andy (Christensen) doreşte să renunţe la colegiu şi să lucreze în mass-media. Cu ajutorul lui Denny, ea obţine o slujbă ca asistent de producţie la postul lui de radio, dar mai apoi cedează în faţa avansurilor lui Shep, producătorul lui Denny (interpretat chiar de Binder). În fine, Popeye (Wood) este cea mai mică, şi naratoarea filmului, care se îndrăgosteşte de un băiat sensibil de la şcoală, ce îi mărturiseşte că este homosexual şi refuză oferta ei îndrăzneaţă (sau naivă) de a experimenta. Cele patru fete formează un grup iubitor, care se mai ceartă uneori, dar care se susţin în mod admirabil una pe cealaltă.

Multiplele fire ale povestirii sunt bine delimitate, până la întorsătura dulce-amară - şi cu adevărat surprinzătoare - de la sfârşit. Binder de asemenea a scris scenariul pentru această fină observaţie asupra naturii furiei. El amestecă elementele comice şi serioase cu o mână sigură, inserând în poveste secvenţe referitoare la ramificaţiile urii la o scară globală, fapt care subliniază bine ideea filmului. "Culmea furiei" transmite un puternic mesaj moral despre natura distructivă a duşmăniei, şi în final este o puternică şi emoţionantă susţinere a iubirii şi a familiei.

Filmul conţine o atitudine permisivă faţă de relaţiile sexuale premaritale, limbaj grosolan, vulgar, câteva situaţii scurte cu conţinut sexuale, consum de alcool şi în treacăt şi de droguri. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul L - adică limitat, respectiv film problematic chiar şi pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricţionat.