 |
Recenzii filme
Elizabethtown (2005)
Elizabethtown
Reclame comerciale
Recenzie În 1989, regizorul Cameron Crowe și-a pierdut pe neașteptate tatăl, în urma unui infarct. Tragedia nu doar l-a afectat profund pe realizatorul de filme, la nivel personal, ci a și inspirat "Elizabethtown" (Paramount), o sentimentală, deși nu în întregime satisfăcătoare, comedie-dramă romantică, ce în mod paradoxal folosește moartea pentru a celebra viața, într-o poveste optimistă plină de umor și emoție blândă.
Orlando Bloom (fără obișnuita lui sabie) apare în film ca Drew Baylor, un designer de pantofi, dependent de muncă, angajat de o companie asemănătoare cu Nike, condusă de Alec Baldwin. Ideea originală a lui Drew - Spasmotica - se dovedește a fi "un eșec de proporții mitice", și aproape duce la faliment corporația ("ar putea face ca o întreagă generație să umble desculță"), costându-l nu doar slujba sa, ci și prietena sa, Ellen (Jessica Biel).
În această situație disperată, merge acasă pentru a se sinucide. Însă intențiile îi sunt întrerupte de un telefon de la sora sa (Judy Greer), care îi spune că tatăl lor a murit în urma unui atac de cord. Mama lui Drew, Hollie (Susan Sarandon) - care pentru a face față durerii își găsește noi hobby-uri cum ar fi stepul - îl trimite să aducă rămășițele pământești ale celui decedat, intenționând să își incinereze soțul, împotriva dorințelor celor din Elizabethtown de a-l îngropa acolo. Decizia nu face decât să contribuie la tensiunile deja existente în familie, deoarece Hollie este în relații de ostilitate cu familia ei extinsă pentru că l-a adus pe tatăl lui Drew din Elizabethtown în Oregon.
Pe drum, Drew o întâlnește pe însoțitoarea de zbor Claire (Kirsten Dunst), o fată fericită cu un spirit liber, care îi dă numărul ei de telefon. La sosire, este primit ca o celebritate; nu are curajul să povestească despre eșecul său. Își joacă rolul de fiu ascultător, întâlnind diferite rude, organizând un serviciu memorial. Obosit și singur, Drew o sună pe Claire, și convorbirea lor nocturnă pe telefonul mobil înflorește aproape într-o poveste de iubire. (Ea are un prieten, și el nu a uitat-o de tot pe Ellen, deși nici unul dintre aceste obstacole nu îi împiedică să se culce în final împreună.) Povestea se încheie cu o poetică - dar prea lungă - călătorie cu mașina de-a lungul țării, în timpul căreia Drew împrăștie cenușa tatălui său. Mesajul final al filmului este acela că viața, deși plină de riscuri, merită în cele din urmă să fie trăită.
Filmul conține o relație sexuală sugerată, o încercare de sinucidere, discutabila (pentru catolici) împrăștiere a cenușii, și limbaj necizelat și vulgar. Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, fiind interzis celor sub 13 ani.
|
|
