Recenzii filme
Jurnal de bord (2005)
Flightplan
Reclame comerciale
Recenzie
Dacă Alfred Hitchcock ar mai trăi astăzi, i-ar place "Jurnal de bord". De fapt în film se pot recunoaște unele ecouri ale producției lui Hitchcock din 1944, intitulată "Lifeboat", în care, ați ghicit, acțiunea se petrecea în largul mării. Regizorul german Robert Schwentke pornește pe un drum asemănător, cu succes în mare parte, oferind un thriller inteligent construit și tensionat psihologic, a cărui acțiune se petrece în spațiul claustrofobic al unei curse de avion care trece oceanul din Berlin spre New York.
Jodie Foster o interpretează pe Kyle Pratt, inginer aeronautic, stabilită în Germania, afectată de recenta - și suspecta - moarte a soțului ei. Zburând cu un luxos avion la a cărui proiectare ea a contribuit, Kyle se trezește descoperind că fetița ei (Marlene Lawston) a dispărut fără urme. Ea începe o căutare frenetică, acuzând un arab că face pe prostul și răstindu-se la alți pasageri, spre consternarea însoțitoarelor de zbor (Erika Christensen și Kate Beahan). Kyle are un șoc atunci când lista pasagerilor nici măcar nu o are trecută pe fiica sa, ca și cum nu s-ar fi urcat niciodată la bord. Astfel, ea ajunge să se îndoiască de mintea ei, și la fel face și căpitanul avionului (Sean Bean), în timp ce agentul de securitate din avion (Peter Sarsgaard) nu știe ce să aleagă: să o creadă sau să își vadă de îndatoririle sale. Oare a înnebunit Kyle? Sau ceva este putred în acest avion?
Foster joacă excelent, iar zbuciumul ei maternal le va face să rezoneze pe toate mamele la acest film, la "cel mai groaznic coșmar al oricărui părinte". Schwentke reușește să mențină tensiunea la înaltă atitudine, deși scenariul conține unele turbulențe la capitolul logică și plauzabilitate, conducând la un final mai convențional, dar mai puțin ridicol decât în "Zbor de noapte". Mai puțin scena când fața unuia este puternic desfigurată de o lovitură cu extinctorul, nu există multe de obiectat la film. Este un film inteligent, și, deși finalul va fi poate pentru unii puțin dezamăgitor, pentru un thriller, merită să vă urcați la bordul lui.
Filmul conține câteva scene scurte dar intense de violență, câteva expresii necizelate. Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, fiind interzis celor sub 13 ani.
