RECENZII

Un caz de exorcizare (2005)
The Exorcism of Emily Rose

Regia: Scott Derrickson Roluri principale: Laura Linney, Tom Wilkinson, Jennifer Carpenter Gen: Dramă, Horror, Thriller Durata: 114 Rating: A-III (AP-13) Producător: Lakeshore Entertainment Premiera în România: 11.11.2005 Sit oficial: http://www.sonypictures.com/movies/exorc... Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

Vorbind la modul general, Hollywood-ul nu reuşeşte să trateze cum se cuvine supranaturalul. Cel mai adesea, filmele care explorează realităţile spirituale - în special cele care tratează demonicul - optează mai degrabă pentru senzaţional sau clişee horror decât pentru reflecţii profunde. Nu acesta este şi cazul filmului "Un caz de exorcizare" ("The Exorcism of Emily Rose") (Screen Gems), o serioasă analiză a credinţei şi a misterului răului.

Înţelept regizat de Scott Derrickson, creştin evanghelic, filmul se bazează, în parte, pe evenimente reale care au avut loc în Germania în 1976, legate de o tânără epileptică, Anneliese Michel, care a murit de inaniţie după mai multe şedinţe de exorcizare, fapt care a dus la lansarea de acuzaţii criminale împotriva preoţilor implicaţi. Mai mult o dramă de tribunal teologic decât un film de groază, versiunea fictivă a lui Derrickson transpune povestea într-o neprecizată localitate americană şi schimbă numele personajelor principale.

Michel devine Emily Rose (Jennifer Carpenter), o pioasă studentă la un colegiu catolic, care ajunge să creadă că este posedată de demoni. Atunci când tratamentele medicale se dovedesc ineficiente, familia ei îl cheamă pe preotul lor paroh, pr. Richard Moore (un extrem de empatic Tom Wilkinson) pentru a face un exorcism. În ciuda eforturilor sincere ale pr. Moore, fata moare din cauza unor complicaţii medicale asociate - în primul rând malnutriţie - ceea ce duce la arestarea lui Moore pentru omucidere din neglijenţă. Istoria de până atunci a fetei este relatată în principal prin flash-back-uri intercalate printre diferitele mărturii.

Laura Linney interpretează rolul lui Erin Bruner, o foarte bună avocată, agnostică, angajată pentru a-l apăra pe pr. Moore şi pentru a se asigura ca Biserica - dornică să ţină cazul în afara luminii reflectoarelor şi pe preot afară din boxa martorilor - să evite orice publicitate jenantă. Campbell Scott este avocatul acuzării, Ethan Thomas, un metodist practicant care desconsideră ideea catolică a exorcismului. Filmul nu este preocupat atât de a oferi un răspuns la misterul central care învăluie moartea Emiliei, cât de a pune întrebări despre natura răului. A fost Emily cu adevărat posedată sau doar a suferit de o maladie psihologică? Răspunsul rămâne în mod intenţionat ambiguu, deşi filmul conduce în mod clar spre existenţa unor realităţi dincolo de empiric.

Este vorba totodată de povestea avocatei, care se luptă cu proprii ei demoni, iar pendularea ei între scepticism şi credinţă oglindeşte fără îndoială lupta spirituală interioară a multor spectatori. Naraţiunea păstrează respectul faţă de dogmele şi ritualurile catolice. Incursiunile ocazionale ale filmului în teritoriul horror - incluzând tulburătoare şi uneori intense prezentări ale chinurilor Emiliei - sunt relativ puţine, dar dau fiori. Deşi se vor face fără îndoială comparaţii cu clasicul lui William Friedkin, "Exorcistul", spectatorii care speră să vadă capete rotindu-se şi vărsături puternice vor fi dezamăgiţi.

Dezvăluirea mai târziu a faptului că Emily a îndurat suferinţele ei ca un martiriu de jertfire de sine sugerează că credinţa în Dumnezeu este oarecum confirmată, sau cel puţin facilitată, prin dovedirea existenţei diavolului. Spectatorii ar putea ridica întrebări legitime legate de această afirmaţie, precum şi de alte elemente din scenariu precum efectul medicamentelor într-o încercare de exorcizare. De asemenea, discuţia privind oportunitatea Halloween-ului pentru exorcisme îi va uimi pe mulţi, considerând-o fie superstiţie fie pur şi simplu prostie.

Deşi nu fără defecte, "Un caz de exorcizare" este un film bine realizat şi inteligent care urmăreşte să dea de gândit capetelor şi nu doar să le rotească. Conţine scene tulburătoare de posedări demonice, o scurtă dar violentă omucidere, şi o imagine oribilă a unei morţi, precum şi puţin limbaj necizelat. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, fiind interzis celor sub 13 ani.