RECENZII

Apa intunecată (2005)
Dark Water

Regia: Walter Salles Roluri principale: Jennifer Connelly, Shelley Duvall Gen: Acţiune, Dramă, Thriller Durata: 105 Rating: A-III (AP-13) Producător: Vertigo Entertainment, Touchstone Pictures Premiera în România: 04.11.2005 Sit oficial: http://darkwater.movies.go.com/ Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

În ultimii ani am avut parte de numeroase filme horror asiatice reluate la Hollywood, cele mai faimoase fiind "Avertizarea" şi "Blestemul". Şi în timp ce remake-urile au însemnat mai mulţi bani investiţi în efecte speciale şi vedete, mare parte din fiorul originalelor s-a pierdut pe drum. Nu este aşa şi în cazul filmului "Apa întunecată" al regizorului brazilian Walter Salles, un thriller psihologic de clasă, bine gândit, atât sofisticat cât şi plin de suspans. Filmul se bazează pe originalul regizat de Hideo Nakata, după o poveste scrisă de Koji Suzuki - cunoscut şi ca "Stephen King al Japoniei". Acesta a scris şi scenariul pentru "Avertizarea", ecranizat tot de Nakata în varianta japoneză.

Ca în "Avertizarea", şi în "Apa întunecată" avem de-a face cu un copil care poate vedea morţii şi cu o fată fantomatică. Dar ce ridică filmul lui Salles deasupra mediocrităţii este modul în care decurge povestea şi personajele ei. Desfăşurându-se într-un New York în care plouă non-stop, "Apa întunecată" o are în centrul atenţiei pe Dahlia (convingător interpretată de Jennifer Connelly), o mamă care recent s-a separat de soţul ei, şi care caută să se menţină pe linia de plutire alături de fiica ei de 5 ani (Ariel Grade), într-un apartament care iniţial pare OK, dar din care mai apoi începe să se prelingă apă, semn al unui trecut întunecat.

Aproape imediat lucrurile în film încep să explodeze - de fapt să picure -, spre tulburarea Dahliei, fragilă psihic, care ajunge să se îndoiască de starea ei mentală. Pe lângă problemele nerezolvate cu mama ei, Dahlia se află şi într-o urâtă bătălie juridică pentru custodia fiicei, bănuindu-şi soţul (Dougray Scott) că ar încerca să o înnebunească. În centrul filmului stă relaţia mamă-fiică, explorându-se teme precum izolarea, abandonarea şi neliniştea pe care o trăiesc părinţii. Folosirea în mod simbolic a apei aminteşte de creştinism: doar că aici nu este un semn sacramental al harului şi al curăţirii, ci - neagră şi ameninţătoare - o metaforă a nebuniei, păcatului şi disperării.

Dibaci regizat de Salles, după un scenariu inteligent realizat de Rafael Yglesias, "Apa întunecată" aminteşte de filmele lui Hitchcock şi Roman Polanski. Balanţa între realismul sumbru şi supranaturalismul fantomatic aminteşte în schimb de unul din filmele sud-americanului Alejandro Amenabar. Evident, filmul nu este în consonanţă cu învăţătura Bisericii despre suflete, dar momentele de final vorbesc foarte frumos, creştineşte, despre speranţa în capacitatea iubirii de a transcende moartea. "Apa întunecată" merge pe o cale mai psihologică de menţinere a fiorului rece pe şirea spinării, evitând violenţa, sângele sau trucajele digitale folosite în alte filme ale genului.

Filmul este destinat adulţilor, existând o stare continuă de ameninţare, momente înspăimântătoare, o scenă de înec, scurte situaţii sexuale şi unele expresii vulgare. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, fiind interzis celor sub 13 ani.