RECENZII

Patru fraţi (2005)
Four Brothers

Regia: John Singleton Roluri principale: Mark Wahlberg, Terrence Dashon Howard, Andre 3000 Gen: Acţiune, Dramă Durata: 109 Rating: O (R) Producător: Paramount Pictures Premiera în România: 21.10.2005 Sit oficial: http://www.fourbrothersmovie.com/ Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

Expresia "fraţi de sânge" primeşte noi sensuri în super-violenta dramă "Patru fraţi", regizată de John Singleton. Cu acţiunea în Detroit, filmul îi are în centru pe patru duri ai străzilor, crescuţi ca fraţi, care se întorc acasă pentru a răzbuna moartea mamei lor adoptive, Evelyn Mercer (Fionnula Flanagan), ce i-a luat sub aripa ei protectoare atunci când societatea s-a descotorosit de ei.

După cum putem vedea de pe afişul filmului, dintre cei patru fraţi, doi sunt negri, Jeremiah (Andre Benjamin) şi Angel (Tyrese Gibson), iar doi sunt albi Bobby (Mark Wahlberg) şi Jack (Garrett Hedlund), cel mai tânăr din trupă, pe seama căruia se face constant glume despre sexualitatea sa (ambiguă). Moartea Evelynei în timpul unui jaf într-un magazin, pare iniţial a se încadra în clişeul "omul la locul nepotrivit şi în momentul nepotrivit". Fraţii însă conduc propria lor investigaţie pentru a ajunge la concluzia că lucrurile nu s-au petrecut întru totul cum vrea poliţia să pară a fi fost. Investigaţia foloseşte metode "justiţiare" specifice lumii străzii, rezumate de tatuajul de pe spatele lat al lui Bobby: "no mercy" (fără milă). Deducem că Bobby nu a citit niciodată enciclica "Dives in Misericordia" a Papei Ioan Paul al II-lea, în care defunctul Pontif reafirmă învăţătura Bisericii conform căreia adevărata dreptate izvorăşte din iertare.

În ciuda interpretărilor credibile, cvartetul nu atrage simpatia publicului datorită tacticii lor ochi-pentru-ochi, care are de-a face prea puţin cu justiţia şi care subminează dimensiunea emoţională a poveştii. În distribuţie mai apare şi Terrence Howard, ca prieten din copilărie, acum poliţistul ce se ocupă cazul mamei lor; Sofia Vergara ca prietena cu sânge fierbinte a lui Angel; şi Chitwetel Ejiofor (ascunzându-şi bine accentul britanic) ca durul Victor Sweet. Filmările exterioare iernatice (realizate în Detroit o parte, cele mai multe în Canada) oferă un fundal sobru pentru acest întunecat film, un fel de Western modern. Startul este bun, dar scenariul se estompează rapid pentru a face loc urmăririlor de maşini şi focurilor de arme.

Ciudat, pe Bobby îl vedem purtând la gât un rozariu, pe care îl ascunde sub tricou înainte de a rearanja faţa cuiva. În timpul unei mese de Thanksgiving, fraţii se roagă înainte, amintindu-şi - prin flashback-uri - de mama lor care le spunea să nu mestece cu gura deschisă. Oare mama lor i-a învăţat doar cum să se comporte la masă? Nu i-a învăţat şi că nu e bine să pui kerosen pe oameni şi apoi să arunci pe ei o ţigară aprinsă? Iniţial Jeremiah este împotriva răzbunării violente, spunând că mama lor nu ar aproba aşa ceva, dar conştiinţa îi este adormită de replica lui Bobby: "Nu putem fi toţi sfinţi."

Filmul conţine violenţă repetată, ucideri din răzbunare, o scenă sexuală, umor sexual, nuditate, limbaj vulgar şi blasfemii. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu O - adică ofensator moral. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricţionat.