Recenzii filme
Un sărut tandru (2004)
Ae Fond Kiss... / Just a Kiss
Reclame comerciale
Recenzie
Timp de 40 de ani, Ken Loach s-a dedicat filmelor care tratează teme sociale. Nu numai că merge în direcția bună, dar reputația lui crește tot mai mult. În ultimul deceniu a câștigat premii, a fost aclamat de critic și a avut parte de un public larg. Colaborator în ultimii șapte-opt ani i-a fost un scoțian, Paul Laverty, care a petrecut ceva timp într-un seminar teologic. Interesul său pentru religie s-a văzut în unele filme (precum "Carla's Song") și se vede și în "Un sărut tandru".
"Ae Fond Kiss", folosit ca titlu originar al filmului, este un citat din poetul Robert Burns. Cei doi protagoniști ai acestui film sunt implicați în ceva mai profund decât un sărut. Casim este un tânăr sincer, DJ, care trăiește cu familia, pregătindu-se pentru o căsătorie aranjată. Roisin este profesoară de muzică la un liceu. Informația crucială este însă alta: el este fiul unor migranți pakistanezi stabiliți în Glasgow, tradiționaliști stricți și musulmani devotați; ea este catolică și școala unde predă este una catolică.
Elementul romantic este reliefat prin mici detalii, incluzând și o neașteptată vacanță în Spania (de unde producția a obținut o parte de bani). Impresia este de rutină, dar cu sentiment. Drama apare însă atunci când familiile descoperă relația lor. După cum putem ușor intui, părinții pakistanezi sunt implacabili: o astfel de relație nu poate avea sorți de izbândă, iar fiul este acuzat de sfidare. Nici pentru tânăra catolică situația nu este ușoară, având de lămurit viitorul pe care și-l dorește cu directorul școlii, dar și cu preot paroh. Mai rău, sora tânărului pakistanez, pe punctul de a se mărita, află că nunta ei ar putea să nu mai aibă loc dacă fratele Casim se căsătorește cu o ne-musulmană.
Trăim într-o lume emoțională, unde simpatia pentru cei îndrăgostiți este mai puternică decât principiile. Loach și Laverty ne oferă prin acest film o poveste în care problemele sunt clare, dar răspunsurile sunt dificil de dat.
