RECENZII

Kinsey (2004)
Kinsey

Regia: Bill Condon Roluri principale: Liam Neeson, Laura Linney Gen: Dramă Durata: 118 Rating: L (R) Producător: American Zoetrope Premiera în România: 24.06.2005 Sit oficial: http://www2.foxsearchlight.com/kinsey/ Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

Când în 1948 Alfred Kinsey şi-a publicat studiul "Sexual Behavior in the Human Male", un comentator vorbea că ar avea efectele unei bombe atomice. După 50 de ani, o altă bombă explodează odată cu filmul scris şi regizat de Bill Condon, o biografie controversată şi sexuală a lui "Kinsey", interpretat de Liam Neeson. Filmul va stârni reacţii dure atât din partea celor care îl admiră pe Kinsey ca fiind un cruciat curajos, dar şi din partea celor care îl consideră un degenerat.

Apărătorii lui vor vedea filmul ca un portret sobru al unui om creditat a fi autorul emancipării sexuale de sub tirania puritanismului. Ceilalţi vor pune la îndoială nu numai acurateţea filmului, ci şi celebrarea unui om pe care mulţi îl consideră iniţiatorul revoluţiei sexuale, ce a dus la redefinirea moralei societăţii şi la alungarea inhibiţiilor. Cam ca Kinsey, care nu judeca, doar studia problema sexualităţii, şi Cordon abordează tema cu o apreciabilă echidistanţă, fără să ni-l arate nici ca un sfânt, dar nici ca un răufăcător. Cronica vieţii lui Kinsey începe cu educaţia religioasă strictă pe care o primeşte de la autoritarul său tată medotist (John Lithgow). Răsculându-se împotriva pietăţii rigide a tatălui său, şi atras fiind de natură, Kinsey devine un zoolog cu studiile la Harvard - expert mai ales în albine - care prinde un post de biolog la Universitatea Indiana, unde o întâlneşte pe studenta Clara McMillen (Laura Linney), cu care se va şi căsători.

Întrebat fiind de studenţi despre diverse aspecte ale sexualităţii umane, el se hotărăşte să preda "cursuri de căsătorie" în care să se discute deschis despre sexualitate. Din foame de date certe despre sex, Kinsey începe un studiu despre comportamentul sexual din puncte vedere ştiinţific, traversând întreaga ţară pentru a lua interviuri la mii de persoane - heterosexuali şi homosexuali - pentru a strânge istorii despre viaţa sexuală, inclusiv de la prostituate şi de la "peşti". Alături de el se află o echipă din care fac parte Wardell Pomeroy (Chris O'Donnell), Paul Gebhard (Timothy Hutton) şi Clyde Martin (Peter Sarsgaard), o bisexuală cu care şi el, şi soţia lui, se încurcă. Bazându-se pe principiul permisiv că orice este permis atâta timp cât este cu consimţământul părţilor, Kinsey încurajează experimentele sexuale între colaboratorii săi, experimente ce includ de exemplu schimbul de soţi. În final însă, această "libertate" a sexului va duce la tensiuni în echipă.

Kinsey şi-a publicat rezultatele cercetărilor în 1948, într-o roman devenit best-seller, care îl propulsează pe copertele revistelor şi în versuri ale unor melodii ale vremii. Însă faima nu ţine mult, căci devine acuzat că ar fi parte a unui complot comunist ce urmăreşte subminarea valorilor tradiţionale americane. Sponsorii îl părăsesc, iar el ajunge să cerşească în stânga şi în dreapta după fonduri. O scenă din final trage concluzia că iubirea nu este ceva ce poate fi măsurat şi definit. Fără să încline prea evident balanţa spre sau împotriva lui Kinsey, filmul are însă de suferit datorită unei probleme clasice ecranizărilor unor vieţi: înghesuirea câtorva decenii în câteva ore face ca accentul să cadă mai mult pe cronologie decât pe dezvoltarea caracterelor. Aflăm astfel mai puţin despre omul din spatele obsesiei, şi mai mult despre ce şi când a făcut.

Eliberarea libidoului este prezentată cu simpatie, dar filmul nu ocoleşte nici să sublinieze trăsătura de maniac a lui Kinsey, doritor de cunoştinţe cu orice cost, orb la durerea ce o provoacă celor de lângă el. Sunt însă trecute sub tăcere acuzaţii care i se aduc de sadomasochism, sau privitoare la metodele lipsite de etică folosite în studiul său, în special în relaţia cu pedofilii. Neeson mai ales, dar şi colegii de film sunt la înălţime ca prestaţie actoricească. Cu tot conţinutul sexual, filmul nu este fierbinte, ci mai degrabă cinic de rece. Depersonalizând sexualitatea şi separând biologia de moralitate, Kinsey omoară orice aspect al iubirii conjugale, oamenii fiind tot un fel de albine (specializarea lui ca zoolog) care se tot împreunează. Kinsey lasă impresia de un individ patetic, incapabil să înţeleagă splendoarea sacră a sexualităţii umane: este ca un om care şi-a petrecut întreaga viaţă studiind culorile, dar nefiind în stare niciodată să aprecieze un apus de soare.

Datorită viziunii relativiste asupra moralei sexualităţii, imaginilor sexuale explicite, nudităţii frontale, scenelor de masturbare, discuţiilor despre sex şi folosirii frecvente a unui limbaj grosolan, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul L - adică limitat, respectiv film problematic chiar şi pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricţionat.