RECENZII

Corul (2004)
Les Choristes (Chorists)

Regia: Christophe Barratier Roluri principale: Francois Berleand, Gerard Jugnot, Kad Merad Gen: Dramă, Romantic Durata: 95 Rating: A-II (AP-13) Producător: Pathe Renn Productions Premiera în România: 24.06.2005 Sit oficial: http://www.leschoristes-lefilm.com/ Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

Dacă vă este dor de un film la care să plângeţi, cam ca la "Viaţa e frumoasă", atunci pregătiţi-vă batistele pentru "Corul", un remake al filmului "La Cage aux Rossignols" ("Colivia privighetorilor") din 1945. Regizat de Christophe Barratier, pentru prima oară ca scenarist, regizor şi compozitor, acest film francez plin de sentimentalism şi sfâşietor de inimi ni-l prezintă pe muzicianul şomer Clement Mathieu (Gerard Jugnot), angajat ca supraveghetor la o şcoală corecţională din anii 1940. Când unul dintre custozii şcoli este aproape orbit de unul dintre şmecheraşii de elevi, Mathieu se hotărăşte să se implice. Poreclit "Chelul" de către copii, Mathieu îşi arată caracterul şi câştigă respectul acestora, în special când îi apără pe unii dintre ei de directorul Rachin (Francois Berleand), amator de acordat pedepse tuturor.

La un moment dat, băieţii îi intră în cameră şi îi descoperă instrumentele muzicale. El este iniţial nervos că i-au invadat spaţiul privat, dar mai apoi îi vine ideea să îi ajute pe copii să fie mai cuminţi şi mai puţin violenţi formând cu ei un cor, sub privirea dezaprobatoare a lui Rachin, care mai apoi îşi asumă ideea ca fiind a lui, atunci când patronii şcolii află şi se bucură de iniţiativă. Pierre Morhange (Jean-Baptiste Maunier), unul dintre copiii năzdrăvani, a cărui atrăgătoare mamă necăsătorită, Violette (Marie Bunel), lucrează ca ospătăriţă, se dovedeşte a avea un talent muzical extraordinar (în film cântă chiar el). Mathieu este evident atras de tânăra mamă, dar timiditatea îl face să îşi ascundă sentimentele. Când Morhange este pedepsit de Rachin, Mathieu îl acoperă, spunându-i mamei băiatului că acesta este la dentist. În film mai există un băieţel simpatic, Pepinot, care îşi aşteaptă cu nerăbdare părinţii, neputând să înţeleagă că aceştia au fost de fapt ucişi de nazişti. La un moment dat apare şi un băiat mai dur şi mai mare (Gregory Gatignol), care se anunţă a fi o mare belea. Spre deosebire de ceilalţi, el nu se lasă îmblânzit de Mathieu şi tehnica sa muzicală.

Filmul lui Barratier este despre puterea vindecătoare a muzicii. Cu adevărat muzica este superbă, iar copiii cântă îngereşte. Ca o notă interesantă: se spune că filmul ar fi contribuit la o relansare a corurilor de băieţi în Franţa. Barratier afirmă că filmele sale au ca fir roşu tema individului care acţionează pentru a face lumea mai bună, iar din această perspectivă, acest ultim film al său continuă admirabila tradiţie. Datorită unor expresii dure, unor sugestii verbale sexuale şi unor secvenţe violente, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulţi şi adolescenţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, fiind interzis celor sub 13 ani.