RECENZII

Traducătoarea (2005)
The Interpreter

Regia: Sydney Pollack Roluri principale: Nicole Kidman, Sean Penn Gen: Acţiune, Dramă, Thriller Durata: 128 Rating: A-III (AP-13) Producător: Universal Pictures, Working Title Films Premiera în România: 10.06.2005 Sit oficial: http://www.interpretermovie.com/ Imagini: din film Wallpapers: selectie IMDB: info imdb descarcati screensaver

Recenzie

Încercaţi să vă imaginaţi "The Man Who Knew Too Much", "North by Northwest" şi "The Manchurian Candidate" reunite într-un singur film şi veţi avea doar o mică idee despre ce vă aşteaptă în "Traducătoarea" (Universal), deşi acesta nu se ridică neapărat deasupra predecesorilor. Filmul prezintă o poveste cu suspans despre un agent al Serviciilor Secrete pe numele său Tobin Keller (Sean Penn) - care lucrează în tandem cu agenta Dot Woods (Catherine Keener) -, ce investighează afirmaţia Silviei Broome (Nicole Kidman), o traducătoare născută în Africa şi angajată de Naţiunile Unite, cum că a auzit despre un complot împotriva premierului Zuwaniei (Earl Cameron) al fictivei ţări Matobo, unde stă pe cale să izbucnească un genocid.

După un exerciţiu de rutină de evacuare, Silvia se întoarce în cabina de traducător, unde aude despre un plan teribil, în limba ku, un rar (şi inventat) dialect african, vorbit doar de o mână de băştinaşi. Ea este văzută în cabina de traduceri, devenind astfel ţinta conspiraţioniştilor: aceştia încearcă de-a lungul întregului film să o omoare. Agentul Tobin vine să o apere pe posibila victimă, dar nu este sigur că Silvia ar fi nevinovată, rădăcinile ei africane, crede el, putând să îi dea un motiv să îl vrea pe Zuwanie mort. Dar atunci, îl întreabă ea, de ce ar fi informat despre complot? Tobin află că părinţii şi sora Silviei au fost ucişi când ea avea 12 ani, sub regimul lui Zuwanie, iar ea doreşte cu ardoare să îşi găsească fratele dispărut, angajând întâlniri secrete cu conaţionalul Philippe (Yvan Attal), un fotograf, şi fiind interesată de relaţii cu doi duşmani ai lui Zuwanie: Xola (Curtiss I' Cook) şi Kuman-Kuman (George Harris).

Inocenţa Silviei devine tot mai evidentă pentru Tobin odată cu trecerea timpului, mai ales când se dovedeşte că viaţa ei este cu adevărat în pericol. În final, desigur, Tobin descoperă că s-a îndrăgostit de Silvia, deşi abia cu două săptămâni înainte soţia i-a murit într-un accident de maşină. Thriller-ul politic al regizorului Sydney Pollack este foarte (prea?) complex, dar şi improbabil, realizat însă cu mare stil. Pollack de altfel apare în film, în rolul şefului Serviciilor Secrete. Distribuţia filmului este impresionantă. Kidman devine tot mai mult o nouă Meryl Streep, cu un look şi cu un accent nou la fiecare film. Aici ea se reinventează cu o vorbire africană şi cu un aspect blond, palid. Penn oferă de asemenea o prestaţie înaltă, după cum ne-a obişnuit. Pentru prima oară în film apare... clădirea ONU, interiorul mai exact - Pollack a reuşit să obţină acordul pentru a filma aici.

Filmul, fără a străluci extraordinar, nu plictiseşte. Este un film în ton cu societatea de astăzi, iar violenţa este discretă, pe când conţinutul sexual lipseşte cu desăvârşire. Mesajul este lăudabil: cuvintele sunt superioare armelor atunci când este vorba de rezolvarea unor probleme internaţionale, lucru demonstrat de diplomata Silvia în faţa impulsivului Tobin; dar filmul vorbeşte şi despre puterea vindecătoare a iertării şi condamnă regimurile totalitare.

Filmul conţine limbaj profanator şi brut, câteva secvenţe cu violenţă, o scenă cu trupuri masacrate. Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, fiind interzis celor sub 13 ani.