RECENZII

Dă mai departe! (2000)
Pay it forward

Regia: Mimi Leder Roluri principale: Kevin Spacey, Haley Joel Osment, Helen Hunt Gen: Dramă Durata: 123 Rating: A-III (AP-13) Producător: Warner Bros. Pictures Premiera în România: 27.04.2001 Sit oficial: IMDB: info imdb

Recenzie

Pieţele sunt o imagine a lumii. Ele oferă atât gunoi cât şi comori. În acest film, personajul Arlene interpretat de Helen Hunt se vede pe sine ca o persoană ratată, alcoolică, victimă a unui soţ violent şi beţiv. Dar fiul ei, Trevor (Haley Joel Osment din "Al şaselea simţ"), descoperă comoara, bunătatea din fiecare persoană şi capacitatea oamenilor de a fi altruişti şi a-i ajuta pe ceilalţi.

Acest film vorbeşte despre bunătatea din lume.

Majoritatea filmelor depind de un conflict între bine şi rău pentru a avea un impact dramatic. Este foarte dificil să faci un film despre bunătate. Poate părea prea frumos pentru a fi adevărat. Sau poate părea nimic mai mult decât o iluzie sentimentală. Scenariul lui Leslie Dixon, bazat pe un roman al autoarei Catherine Ryan Hyde, recunoaşte aceste dificultăţi şi adesea inserează comentarii înţepătoare despre idealismul de a face bine şi despre a fi prea optimist.

În Las Vegas, profesorul Eugene Simonet (Kevin Spacey) îşi începe ora de studii sociale la o clasă a VII-a lansându-le elevilor provocarea de a găsi o nouă idee care să schimbe lumea. Deşi această temă o dă de mai mulţi ani elevilor, fără ca ei să o trateze cu seriozitate, de data aceasta Trevor McKinney, a cărui mamă, Arlene, este alcoolică şi al cărui tată a dispărut, concepe planul de a ajuta trei persoane care, în schimb, să ajute fiecare alte trei persoane. S-ar crea astfel o mişcare de ajutor generos, cu oameni care 'dau mai departe'.

Trevor ajută un drogat fără locuinţă (care mai târziu împiedică o sinucidere) care de asemenea o ajută pe Arlene. La început furioasă pe profesorul Simonet, ea este determinată de Trevor, care a ajuns să îl admire pe acesta, să se întâlnească cu el. Cei doi se îndrăgostesc unul de altul. Pe neaşteptate, tatăl lui Trevor reapare, şi Arlene simte că trebuie să îi acorde o nouă şansă. Eugene îi vorbeşte despre copilăria lui, cu un tată violent care i-a ars trupul şi faţa; el nu o poate ierta pe Arlene.

Las Vegas-ul din film nu este o lume utopică. Scenele în care sunt prezentate cartierele de la periferia oraşului, oamenii străzii, dependenţa de drog şi alcool, abuzul fizic şi familiile disfuncţionale, comportamentul huligan şi violent al elevilor în curtea şcolii, arată publicului o lume reală, în care bunătatea este necesară şi posibilă.

Kevin Spacey s-a dovedit multilateral în rolurile interpretate în filme; personajul Eugene Simonet este un om bun, un profesor bun, literalmente îngrozit de violenţa domestică, şi care se străduieşte să îşi depăşească amărăciunea încurajându-i pe copii să se implice în lume şi să încerce să o schimbe. Helen Hunt, în rolul de mamă singură, oferă o variaţie puternică faţă de cel din "Mai bine nu se poate" ("As Good as it Gets"). Osment îşi interpretează în mod convingător şi cu talent rolul de băiat care în final este prezentat ca având curaj în convingerile sale. Distribuitorii au cerut recenzorului să nu dezvăluie finalul filmului. Pot spune că m-am gândit la Evanghelie în timpul filmului, şi mai puternic spre sfârşitul lui.

Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică este obligatoriu acordul părinţilor şi interzis sub 13 ani.