RECENZII

O fată de milioane (2004)
Million Dollar Baby

Regia: Clint Eastwood Roluri principale: Morgan Freeman, Clint Eastwood, Hilary Swank Gen: Dramă, Romantic Durata: 137 Rating: O (AP-13) Producător: Lakeshore Entertainment Premiera în România: 25.03.2005 Sit oficial: http://milliondollarbabymovie.warnerbros... Imagini: din film IMDB: info imdb

Recenzie

Deşi filmul "O fată de milioane" ("Million Dollar Baby"), câştigător al mai multor Premii Globul de Aur şi Oscar, beneficiază de interpretări de categorie grea din partea lui Clint Eastwood, Hilary Swank şi Morgan Freeman, şi de un scenariu deosebit scris de Paul Haggis ca adaptare a unei nuvele a autorului catolic irlandez F.X. Toole, finalul său este problematic din punct de vedere moral.

"O fată de milioane" îl are în centru pe Frankie Dunn (Eastwood), antrenor şi manager care, între lecturi din Yeats şi discuţii spirituale cu preotul său paroh (Brian O'Byrne), conduce o sală de box. Chinuit de greşeli din trecut, care - din motive ce rămân necunoscute - au făcut să se înstrăineze de fiica sa adultă, Dunn îşi găseşte salvarea în transformarea unei agresive dar hotărâte fete, Maggie (Swank), într-o luptătoare competitivă, pentru ca eforturile lui să fie însă zădărnicite de o tragedie.

Prima parte a filmului este un "Rocky" în variantă feminină. Maggie vine la sala de box a lui Dunn cu dorinţa de a se lupta şi cu un talent brut, dar cu abilităţi pugilistice slabe. Dunn îi spune că sălile de box nu sunt pentru fete, şi refuză să o antreneze. Fără a se descuraja, ea se antrenează doar la sacii cei mai grei, suplimentându-şi antrenamentele solo cu frânturi de sfaturi primite după orele de lucru de la Scrap (Freeman), un fost luptător a cărui îndelungată prietenie cu cu Dunn este de asemenea marcată de tragedie.

Atunci când campionul în devenire pe care îl antrenează Dunn semnează un contract cu un alt manager, de ciudă Dunn acceptă să o preia pe Maggie ca următoarea - şi poate ultima - lui şansă de reuşită profesională şi personală. Povestea ia însă o întorsătură tulburătoare în partea a doua, devenind o meditaţie sumbră asupra sinuciderii asistate. Ca regizor, Eastwood nu este străin de poveşti întunecate care ridică probleme morale complexe - şi aceasta se termină într-o notă fatalistă.

În centrul poveştii se află relaţia dintre Dunn şi Maggie. Maggie se vede pe sine ca un "rebut", şi aşteaptă de la Dunn susţinerea după care ea tânjeşte cu atâta disperare, şi care îi este refuzată de propria ei mamă. Dunn, un catolic practicant care participă zilnic la Liturghie, a avut, de asemenea, eşecuri; are nevoie de Maggie la fel de mult cât are ea nevoie de el.

Filmul este plin de violenţă de pe ringul de box, nefiind totuşi doar un alt film cu bătăi. În realitate, tema lui nu este atât boxul cât lupta morală din arena sufletului uman. Referitor la eutanasie, filmul nu este o polemică în favoarea sinuciderii asistate. Durerea şi dezolarea celor implicaţi este extrem de evidentă. Totuşi, în ciuda frământărilor sufleteşti care îl preced, actul în sine este prezentat ca unul de un eroism şovăitor. Şi ţinând cont de circumstanţele cumplite, compasiunea noastră umană ar putea aduce argumente în favoarea unei astfel de decizii greşite, dar credinţa ne împiedică să acceptăm faptul că, în acest caz, scopurile cele mai bine intenţionate ar justifica mijlocul ales: suprimarea unei vieţi.

Datorită unei prezentări permisive în cele din urmă a eutanasiei, cantităţii mari de violenţă pe ringul de box, limbajului necizelat şi vulgar pe alocuri, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu O - adică ofensator moral. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.