Recenzii filme
Bâlciul deșertăciunilor (2004)
Vanity Fair
Reclame comerciale
Recenzie
Reese Witherspoon oferă o interpretare strălucită ca Becky Sharp, alături de o serie de actori englezi de elită, în repovestirea epică regizată de Mira Nair a romanului clasic "Vanity Fair" al lui William Makepeace Thackeray. Dramatizat de mai multe ori pentru micul și pentru mare ecran, romanul își regăsește în acest film una dintre cele mai reușite transpuneri. Ecranizările anterioare din 1935 și 1972 sunt de asemenea memorabile.
Filmul este frumos pentru ochi. Regizoarea Mira Nair aduce o notă personală filmului, pornind și de la o legătură specială cu autorul romanului: acesta și-a petrecut o parte din viață la Calcutta, iar regizoarea este originară din India. Nair a ales să o prezinte pe Becky mai puțin ca pe o femeie ce manipulează pe cei din jur, ci mai degrabă ca pe o tânără inteligentă ce caută să supraviețuiască unor vremuri dificile. Nair subliniază faptul că Becky trăiește într-o lume în care nu ai plasă dedesubt: dacă ai pierdut bani sau ți-ai pierdut poziția, căderea poate fi foarte dureroasă.
Povestea este atrăgătoare, ceea ce explică de fapt succesul timp de generații întregi al romanului. Pe fundalul războiului lui Napoleon, tânăra orfană Becky (Witherspoon), fiica unui artist englez, reușește să se reinventeze și să își facă un drum în lume. Cu deplină încredere, ea părăsește spațiul copilăriei, unde era tratată ca sclavă, propunându-și să ajungă sus. Pentru aceasta ea lucrează o vreme pentru Sir Pitt Crawley (Bob Hoskins), aducându-i ordine și strălucire în casă, devenind o persoană indispensabilă. Dar în căutarea împlinirii visului, ea merge mai departe, mutându-se cu mătușa Matilda (Eileen Atkins) la Londra.
Deși îi plac legăturile romantice imprudente din romane, Matildei nu îi va plăcea deloc când află că Becky s-a măritat cu nepotul ei, Rawdon Crawley (James Purefoy), pe care îl dezmoștenește drept urmare. Între timp, cea mai bună prietenă a lui Becky, Amelia (Romola Garai), se îndrăgostește de George Osborne (Jonathan Rhys-Meyers), ale cărui imperfecțiuni Amelia refuză să le vadă, măritându-se cu el în ciuda tuturor. De ea este în schimb îndrăgostită Dobbin (Rhys Ifans). În final Becky intră sub influența desfrânatului marchiz de Steyne (Gabriel Byrne). Becky pare a fi ajuns unde și-a dorit, în societatea înaltă, dominată de valori false. Dar socoteală de acasă nu se potrivește cu cea din târg.
În film avem parte de numeroase interpretări de excepție, precum Jim Broadbent în rolul tatălui neiertător al lui Osborne, și mulți alții, prea mulți pentru a-i enumera. Dar atenția este capturată în special de Witherspoon, care umple ecranul aproape în fiecare minut. Ea are o ciudată abilitate de a comunica ceea ce gândește la fiecare mișcare, și reușește să facă plauzibile acțiunile lui Becky - deși nu toate sunt de admirat. Nair reușește să ofere un cadru larg, cu baluri, cu mulțimi mari în scenele cu soldații ce merg la război, cu imaginea unei Londre pitorești, și alte detalii ce fixează bine perioada de timp. Povestea amintește cumva de "Aripile vântului". Julian Fellowes, care a câștigat premiul Oscar pentru "Gosford Park", a scris un scenariu inteligent, în colaborare cu Matthew Faulk și Mark Skeet, subliniind propoziția ce încheie romanul: "Cine dintre cei care își atinge visele este cu adevărat mulțumit?" Titlul romanului este inspirat din cartea Ecclesiastului din Vechiul Testament. Mesajul este unul evanghelic: ce folos să câștigi lumea întreagă, dacă îți piezi sufletul?
Datorită unei scene de nuditate parțială, violenței reduse și unor momente senzuale, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, fiind interzis celor sub 13 ani.
