RECENZII

In vino veritas (2004)
Sideways

Regia: Alexander Payne Roluri principale: Paul Giamatti, Virginia Madsen, Thomas Haden Church Gen: Aventuri, Comedie Durata: 120 Rating: L (R) Producător: Fox Searchlight Pictures Premiera în România: 04.02.2005 Sit oficial: http://www2.foxsearchlight.com/sideways/ IMDB: info imdb

Recenzie

Bazat pe romanul cu acelaşi nume al lui Rex Pickett, filmul "Sideways" (In vino veritas) vorbeşte despre criza vârstei de mijloc la bărbaţi, urmărind întâmplările legate de un cuplu ciudat de doi prieteni din liceu, Miles (Paul Giamatti) şi Jack (Thomas Haden Church), trecuţi de 40 de ani. Ei pornesc pe un drum de redescoperire de sine, alimentat cu vin şi femei, care serveşte ca o ocazie de meditaţie dulce-amăruie despre iubire, singurătate, prietenie şi ambiţii eşuate.

Miles este un ratat profesor de şcoală generală şi un scriitor frustrat, care nu a reuşit să îşi publice romanul, şi care îşi linge încă rănile după recentul său divorţ. El îşi ascunde depresia sa alcoolică în spatele măştii unui sofisticat pasionat de vinuri. Jack este prietenul său care urmează să se căsătorească în curând, un actor a cărui carieră este într-un impas şi un desfrânat incorigibil. În loc să îi organizeze o petrecere a burlacilor, Miles îl duce pe Jack într-o călătorie în însorita Santa Ynez Valley din zona viticolă a Californiei.

Personalităţile celor doi bărbaţi sunt contrastante. Melancolicul Miles, care are o dispoziţie aproape genetică de a vedea mereu partea goală dintr-un pahar, se află în căutarea perfecţiunii într-o sticlă cu vin, în timp ce fustangiul Jack are gusturi mult mai banale; el vrea doar să profite de această ultimă săptămână de "libertate" cucerind cât mai multe femei. În timp ce Miles, ca un expert în vinuri, ştie să aprecieze diferitele soiuri precum şi varietatea vieţii, pentru Jack totul are acelaşi gust. El doreşte doar plăcerea de a bea un pahar.

Jack se îndrăgosteşte de pasionala Stephanie (Sandra Oh), o mamă singură. Aceasta, în căutarea iubirii, crede minciunile lui Jack şi în final ajunge la frustrare şi mânie. Miles, la rândul lui, se împrieteneşte cu Maya (Virginia Madsen), şi ea o bună cunoscătoare a vinurilor, chelneriţă la un bar local. Ea ştie să îl asculte pe Miles, să îi împărtăşească viziunea, să îl sprijine; ar putea fi aleasa.

La sfârşitul unei întâlniri în patru, Miles şi Maya se retrag departe de gălăgioşii Jack şi Stephanie. Cu această ocazie, Miles îi explică Mayei preferinţa sa pentru fragilii struguri Pinot, faţă de mai puternicii Cabernet, dezvăluind, prin intermediul metaforei, propria lui vulnerabilitate şi nevoia sa de "grijă constantă, atenţie şi răbdare". Monologul său şi răspunsul Mayei, în care îşi deschide sufletul, constituie o scenă remarcabilă a filmului.

Regizorul Payne se pare că şi-a propus să prezinte poveşti ale unor protagonişti cât mai asemănători cu oamenii din viaţa reală - în acest scop nici nu a distribuit în film actori foarte cunoscuţi -, cu temeri, defecte şi cusururi reale. Filmul nu este condus de concepte înalte, ci de momentele de zi cu zi ale existenţei obişnuite, pe care Payne o impregnează cu poezie, patos şi umanism. Giamatti şi Church reuşesc să facă atrăgătoare personajele lor, în ciuda defectelor morale ale lui Miles şi Jack. Împletit cu umor ironic, filmul "In vino veritas" este în acelaşi timp dureros în disecţia pe care o face condiţiei umane. Regizorul Alexander Payne reuşeşte să încheie filmul într-o notă de speranţă, fără a recurge la o soluţie banală.

Din păcate, asemenea unei canapele albe pe care s-a vărsat vin roşu, filmul este "pătat" cu scene cu sexualitate şi nuditate explicite. Datorită acestor imagini sexuale explicite, precum şi câtorva relaţii sexuale sugerate, referirii la droguri, şi limbajului şi umorului necizelat, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul L - adică limitat, respectiv film problematic chiar şi pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricţionat.