RECENZII

Contele de Monte Cristo (2002)
The Count of Monte Cristo

Regia: Kevin Reynolds Roluri principale: James Caviezel, Richard Harris, Guy Pearce Gen: Dramă Durata: 131 Rating: A-II (AP-13) Producător: Spyglass Entertainment Premiera în România: 26.04.2002 Sit oficial: http://bventertainment.go.com/movies/mon... IMDB: info imdb

Recenzie

Filmul "Contele de Monte Cristo" apărut pe marile ecrane în 2002, în regia lui Kevin Reynolds, este o extraordinară adaptare a romanului clasic de aventuri al lui Alexandre Dumas - iubitorii acestuia ar putea fi totuşi dezamăgiţi de numeroasele diferenţe faţă de carte. Un tânăr marinar, Edmond Dàntes (James Caviezel), logodit cu frumoasa Mercedes (Dagmara Dominczyk), este întemniţat pe nedrept pentru trădare; el reuşeşte să evadeze şi caută să se răzbune pe prietenul său cel mai bun, Fernand Mondego (Guy Pearce), care i-a înscenat totul. Filmul are o dimensiune morală şi chiar spirituală - este o poveste despre nedreptate şi răzbunare, care vorbeşte despre credinţa în Dumnezeu şi dreptatea divină. Această dimensiune este subliniată de inscripţia de pe zidul unei celule din închisoarea Château D'If, făcută de un prizonier anonim: "Dumnezeu îmi va face dreptate".

În închisoare, tânărul analfabet Edmond Dàntes întâlneşte un erudit preot în vârstă, Abatele Faria (Richard Harris, ce a jucat ultima oară în Harry Potter), care se află de mult timp în închisoare, şi care îi împărtăşeşte cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru a se infiltra în societatea celor care i-au făcut nedreptatea şi a se răzbuna. Atunci când Dàntes îşi pierde credinţa în timpul perioadei lungi petrecute în închisoare, şi nu îşi mai doreşte decât răzbunarea, mentorul său dă acestui fapt o perspicace notă teologică: "Poate că gândurile tale de răzbunare au servit la scopul lui Dumnezeu de a te ţine în viaţă în toţi aceşti ani". Dàntes protestează spunând că nu mai crede în Dumnezeu, dar preotul îi răspunde liniştit: "Nu contează; el crede în tine".

Reuşind să evadeze, înarmat cu cunoştinţele enciclopedice dobândite de la Abatele Faria - precum şi cu fabuloase bogăţii dintr-o comoară căutată de mulţi - Dàntes devine impunătorul şi puternicul Conte de Monte Cristo, capabil să aducă nenorocire sau fericire după placul său. Reinventat în film, faţă de romanul lui Alexandre Dumas, Contele de Monte Cristo rămâne un personaj dominant, calculat, dar mult mai uman; obsedat de ură şi de a-şi lua revanşa, el nu poate totuşi să ignore graniţa dintre dreptate şi răzbunare. Chiar şi servitorul său loial, Jacopo, interpretat cu o notă comică de Luis Guzmán, este o voce a raţiunii, punând sub semnul întrebării planurile de răzbunare ale lui Monte Cristo. Şi în timp ce Contele din roman nu are nici o dificultate în a împăca credinţa sa în Dumnezeu cu campania sa de răzbunare, cel din film este conştient de dilema morală care i se ridică, şi de faptul că mărturisirea sa ateistă este o apărare imperfectă.

Lupta lui Dàntes se dă la un moment dat şi între iubire şi răzbunare. Nu îi este nici lui prea clar care este mai importantă pentru el, dar se pare că Providenţa divină îi este alături - întâmplător ochii îi cad pe o frescă cu încoronarea Preasfintei Fecioare - şi sunt limite pe care nu va avea ocazia să le treacă. Dacă este evident cum şi-a pierdut Dàntes credinţa, nu este la fel de clar felul în care şi-o recâştigă în final. Poate că s-a decis pur şi simplu să creadă din nou în Dumnezeu pentru că, triumfând asupra duşmanilor săi, nu mai are nevoie de scuze pentru setea sa de răzbunare.

Datorită sugerării de relaţii sexuale premaritale şi a unui adulter, precum şi unor scene de luptă cu sabia şi arme de foc, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulţi şi adolescenţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinţilor, fiind interzis celor sub 13 ani.