 |
Recenzii filme
Polar Expres (2004)
The Polar Express
Reclame comerciale
Recenzie "The Polar Express" (Polar Express) (Warner Bros.) este o captivantă fantezie de familie despre călătoria de auto-descoperire a unui băiat, la bordul unui tren magic care se îndreaptă spre Polul Nord. Bazat pe o îndrăgită poveste cu același nume, filmul este un frumos cadou de Crăciun pentru cei mici și pentru cei tineri cu inima.
Filmul utilizează o tehnică inovatoare de animație pe computer, care transpune digital mișcările și expresiile faciale ale unor actori adevărați la personaje computerizate, rezultatul fiind undeva între animație și acțiune reală. Procesul i-a permis lui Tom Hanks să interpreteze cinci roluri diferite în film.
Povestea începe în Ajunul Crăciunului, cu eroul fără nume al poveștii (un băiat "interpretat" de Tom Hanks, dar având vocea lui Daryl Sabara) așteptând întins în pat sosirea lui Moș Crăciun, a cărui existență a început să o pună la îndoială. Aflat pe punctul de a adormi, este trezit de huruitul puternic al unei locomotive cu aburi, care a intrat în curtea sa plină de zăpadă. Grăbindu-se afară, se întâlnește cu conductorul trenului fermecat (interpretare și voce Tom Hanks) care îl urcă în tren, unde întâlnește și alți pasageri de vârsta lui.
Acțiunea centrală a filmului este călătoria spre țara lui Moș Crăciun, presărată cu muzică și dans, cu întâmplări palpitante și întâlniri cu diverse personaje. După mai multe aventuri, trenul ajunge în final în gara de la Polul Nord tocmai la timp pentru călătoria anuală a Moșului. Ghinionul face însă ca cei trei copii eroi principali să rătăcească prin labirintul zonelor industriale și al fabricilor abandonate, înainte să își găsească drumul înapoi în piața orașului, arhiplină cu ocazia plecării Moșului.
Acesta (din nou Hanks) este întâmpinat ca o vedetă atunci când se coboară din reședința sa la sania care îl așteaptă. Personajul principal este ales să primească primul cadou; darul pe care el îl alege subliniază tema dublă a filmului, aceea a bucuriei copilăriei și a tristeții provocate de pierderea ei.
Se remarcă prin absența lor orice simboluri religioase sau referiri la semnificația spirituală a Crăciunului, mai ales că povestea implică redescoperirea "adevăratului sens" al sărbătorii. Totuși, deși filmul este în aparență secular, mesajul său fundamental este unul profund și în concordanță cu credința, așa cum este ilustrat de cuvintele conductorului: "lucrurile cele mai reale sunt acelea pe care nu le poți vedea". Poate fi interpretat ca o parabolă despre lupta pentru a avea credință într-o lume în care "a vedea înseamnă a crede".
Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-I - adică audiență generală. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu G - adică tot audiență generală.
|
|
