Recenzii filme
Grădinița lui tăticu' (2003)
Daddy Day Care
Reclame comerciale
Recenzie
Un șomer descoperă că nevoia este "tatăl" inventivității, în comedia de familie "Grădinița lui tăticu'" (Columbia TriStar).
Charlie Hinton (Eddie Murphy) este tipul americanului absorbit de carieră. Munca sa la o firmă de publicitate îi permite să le ofere o viață luxoasă soției sale, Kim (Regina King), și fiului său de 4 ani, Ben (Khamani Griffin). Și totuși, aceasta nu fără un cost: Charlie plătește prețul succesului prin sacrificarea relației cu fiul său.
Rămânând șomer, având doar salariul soției pentru a susține cheltuielile legate de traiul lor, cei doi părinți sunt nevoiți să îl scoată pe Ben de la Academia Chapman, un centru de zi exclusiv și foarte scump, condus de Miss Harridan (Anjelica Huston), adepta unei discipline militare în școală.
Charlie, care trebuie să aibă grijă de Ben atunci când Kim este la servici, la început cam îngrozit, născocește un plan pentru a pune pe picioare un centru de zi în casa sa, în care aplică metode total diferite de cele de la Academia Chapman. Alături de fostul său partener, Phil (Jeff Garlin) - aflat în aceeași situație ca și el -, și de un alt fost coleg, Marvin (Steve Zahn), pornesc o afacere care se dovedește a fi profitabilă. Succesul inițiativei lor atrage copii în detrimentul îmbâcsitei Academii Chapman, ceea ce conduce la confruntarea cu Miss Harridan, pe care nu o poate opri nimic de la a-și anihila potențiala concurență. Evident, cei trei bărbați, care dau în mintea copiilor, încep să se atașeze de aceștia, și ajung să laude - cam searbăd - bucuria de a fi părinte.
Mult din farmecul filmului se datorează adorabililor copilași, în timp ce scenariul pune în gura lui Murphy glume dintre care multe par reciclate din alte filme despre bărbați care se ocupă de copii, precum "Polițist de grădiniță" sau "Trei bărbați și un bebeluș". Dar, deși umorul este uneori slab și forțat, tema filmului - ce înseamnă a fi părinte - este prezentată într-o lumină pozitivă, astfel că poate fi aplaudat și este recomandabil chiar și pre-adolescenților.
Există totuși o întrebare la care nu se răspunde în film: de ce numeroși din părinții ce apar în film, dintre care unii învârt banii pe degete, trebuie să își dea copiii la un centru de zi. Departe de a fi părinți singuri, al căror program de muncă impune apelarea la un astfel de centru, majoritatea părinților par prea ocupați cu golful, cumpărăturile sau carierele, pentru a se deranja pentru fleacuri precum îndatoririle părintești. Aceștia ar trebui să funcționeze ca anti-modele pentru cei care vizionează filmul, dacă nu, mesajul transmis prin ei este în contradicție cu ideea principală a filmului.
Datorită unor glume mai vulgare, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulți și adolescenți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică este sugerat acordul părinților.
