 |
Recenzii filme
Incredibilii (2004)
The Incredibles
Reclame comerciale
Recenzie Un clan unit de super-eroi învață că cea mai fantastică putere dintre toate este cea a iubirii ce există într-o familie, în filmul "Incredibilii" (Disney), o aventură animată care, deși distractivă în mare parte, nu reușește să fie chiar incredibilă. Regizat de Brad Bird, filmul este realizat în colaborare cu Pixar, cei care au dat deja megahituri precum "Toy Story", "Monsters Inc." și "În căutarea lui Nemo". Deși mai slăbuț decât precedentele, filmul are suficient impuls de la Pixar să urce în box-office.
Povestea îl are în centrul pe herculeanul tată de familie Bob Parr aka Mr. Incredible (voce Craig T. Nelson), un luptător mascat împotriva crimei, care, alături de alungibila sa soție, Helen aka Elastigirl (voce Holly Hunter), își pune în cui haina de erou după ce niște legi criminale l-au forțat să se retragă. Bob și Helen se retrag printr-un program de protecție a martorilor, ajungând într-o suburbie cu cei trei copii ai lor: fiul super-rapid Dash (voce Spencer Fox), fiica introvertită Violet (voiced by Sarah Vowell), care poate deveni invizibilă și care se poate înconjura de un câmp de forță impenetrabil; și micuțul Jack Jack, care nu și-a descoperit încă super-forțele.
Bob devine agent de asigurări. Helen se bucură să fie "obișnuită", dar lui Bob îi lipsește agitația fostei cariere. Își amintește de zilele bune cu prietenul său Lucius Best aka Frozone (voce Samuel L. Jackson), retras și el: acum singura lor luptă este cu plictiseala. Totul revine la viață când Bob primește din nou o misiune, la care, de voie de nevoie, ajunge să ia parte toată familia. Vizual, "Incredibilii" este un frenetic tur de forță, dar nu chiar de calibrul lui "În căutarea lui Nemo". Dar prin aceasta filmul nu este mai puțin uimitor. Animațiile realizate pe calculator, cu tehnologii de ultimă oră, sunt impresionante: fluide și pline de viață. Poveștii filmului îi pare a lipsi suflul ultimelor producții Pixar. Scenariul rămâne însă cu surprize și atrăgător pentru copii, în timp ce părinții vor gusta dialogurile cu substrat, ce ating adeseori teme prea profunde pentru un film pentru copii.
Mesajul final al filmului este că nu ai nevoie de costum pentru a fi un super-erou, îndemnându-i pe micii spectatori să găsească în ei forța, inclusiv cea de a refuza sentimentul de auto-mulțumire. Bob se plânge la un moment dat: "Tot timpul se găsesc noi forme de celebrare a mediocrității". Din fericire acest film nu face asta.
Datorită unor scene de acțiune cu violențe, inclusiv împușcături, și unor teme mature tratate în film, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulți și adolescenți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică se recomandă acordul părinților.
|
|
