RECENZII

Strălucirea eternă a minţii neprihănite (2004)
Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Regia: Michel Gondry Roluri principale: Jim Carrey, Kate Winslet Gen: Comedie, Dramă, Romantic Durata: 108 Rating: A-III (R) Producător: Focus Features Premiera în România: 15.10.2004 Sit oficial: IMDB: info imdb

Recenzie

Probabil că vă amintiţi cântecul învăţat la limba engleză "Clementine". Refrenul său: "Oh my darling, oh my darling, oh my darling Clementine. You are lost and gone forever, dreadful sorry Clementine" rezumă tema şi nota emoţională a noului film îndrăzneţ al lui Michel Gondry, "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" - "Strălucirea eternă a minţii neprihănite" (Focus). În ciuda unei intrigi complicate şi a unui titlu care nu reflectă exact subiectul (luat dintr-un poem al lui Alexander Pope), este unul dintre cele mai originale, mai ingenios alcătuite şi mai de impact din punct de vedere emoţional filme dintr-o lungă perioadă de timp.

Deşi nu este genul său de personaj, Jim Carrey joacă rolul lui Joel Barish, un singuratic neglijent, fără noroc în dragoste, care în mod spontan se hotărăşte să chiulească de la servici de Valentine's Day şi ia un tren spre Long Island. Rătăcind de-a lungul unei plaje pustii, el o întâlneşte pe Clementine (Kate Winslet), o boemă cu spirit liber. Entuziasmul ei îl face pe Joel să iasă din carapacea sa de om introvertit, astfel că la sfârşitul secvenţei de 17 minute este evidentă atracţia puternică ce se stabileşte între cele două firi opuse.

Nu ne miră aşadar perplexitatea lui Joel atunci când, se pare că după câteva zile, îi aduce Clementinei un cadou, iar ea se poartă de parcă nu l-ar fi văzut niciodată. Se dezvăluie faptul că, din motive nu prea clare, Clementine a apelat la servicile unei companii enigmatice numită Lacuna, pentru a i se şterge din creier toate amintirile cu Joel. Distrus, el decide să se supună aceleiaşi proceduri, într-o răzbunare care să îl scape de depresie. Ştergerea memoriei are loc într-o noapte, în apartamentul lui Joel, cu capul pacientului inconştient aşezat într-un aparat care îi distruge sistematic amintirile lui cu Clementine, una câte una.

Filmul evită în mod înţelept să fie prea tehnic în explicarea procesului implicat. Procedura este supravegheată de Stan (Mark Ruffalo), şi Patrick (Elijah Wood). Cea mai mare parte a acţiunii se petrece, desigur, în mintea lui Joel - mai exact în amintirile lui; în timpul ştergerii memoriei, frânturi de amintiri dispar. Din străfundurile sufletului său, Joel, conştient de ceea ce se întâmplă în capul său dar incapabil să oprească procedura, înţelege că o iubeşte cu adevărat pe Clementine - în ciuda amintirilor dureroase. El începe să se retragă cu amintirile sale din zilele fericite în adâncul minţii lui, "ascunzând-o" pe Clementine în amintirile din copilărie, agăţându-se cu disperare de unele urme ale ei, înainte ca ea să fie aruncată în uitare.

Cunoscut pentru rolurile sale nonconformiste şi nebunatice, Carrey ne oferă cea mai liniştită interpretare a sa până în prezent, şi totuşi cea mai intensă. Renunţând la costumele de epocă şi la accentul britanic pentru o ţinută multicoloră şi un perfect accent american, Kate Winslet oferă o interpretare plină de frenezie, cu hiperactivitatea care îl caracterizează în mod normal pe Jim Carrey, neobişnuit de reţinut de această dată. Scenariul lui Charlie Kaufman este de departe între scenariile scrise de el cel mai dezvoltat în ceea ce priveşte personajele şi drama umană. Dar pentru aceia care nu gustă stilul neconvenţional al lui Kaufman, naraţiunea uneori în mod intenţionat complicată, nelineară, poate fi puţin confuză.

În ciuda unor vulgarităţi inutile, filmul propune câteva reflecţii pătrunzătoare asupra centralităţii amintirilor în definirea personalităţii noastre. Dar în timp ce este adevărat că amintirile - atât pozitive cât şi negative - joacă un rol vital în a ne face ceea ce suntem, spectatorii trebuie să fie avertizaţi împotriva prezumţiilor raţionaliste care ar reduce persoana la suma totală a proceselor sale mentale. Pentru creştini, omul este mai mult decât amintiri. Filmul explorează de asemenea cu sensibilitate relaţiile interpersonale şi capriciile inimii umane în lupta ei cu regretele şi cu ocaziile pierdute. Între filmele care au ca temă pierderea memoriei, acesta este de departe cel mai ingenios, mai îndrăzneţ şi, ca să facem un joc de cuvinte, mai memorabil dintre toate.

Datorită sugerării unor acte sexuale, nudităţii, unor referiri la droguri şi limbajului în mod repetat grosolan şi cu aluzii sexuale, precum şi vulgarităţilor, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-III - adică pentru adulţi. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricţionat.