PORUNCI 

Predici despre porunci
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 19.11.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior 11 august 1990

Dragi credincioși,

Astăzi vom vorbi despre porunca a patra: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mult și bine pe pământ". Este prima poruncă de care se leagă o promisiune: cine cinstește pe tatăl și pe mama sa, va trăi mult și bine pe pământ.

La evrei părinții nu prea erau ajutați de către copii. De obicei părinții dădeau averea copiilor dar când mergeau să ceară ceva, copiii ziceau: "Am dăruit lui Dumnezeu", adică "corban". Vedem și azi cum părinții dau toată averea copiilor, iar după ce aceștia s-au căsătorit, nu-i mai ajută pe părinți. Sau, vin nepoții care-i solicită pe bunici, aceștia vor ocupa cele mai frumoase camere, iar bunicii se retrag pe unde pot. Probabil de aceea a voit Dumnezeu să atragă atenția copiilor la obligația ce o au față de părinți, dând această poruncă încă în Vechiul Testament.

Dumnezeu nu a poruncit: "Să îngrijești copiii", pentru că toți părinții își îngrijesc copiii, și-i iubesc (excepție, cazuri izolate), dar copiii nu-și îngrijesc totdeauna părinții. Când există în casă și fată și băiat, de obicei după căsătorie pleacă fata din casă, iar băiatul rămâne în casa părintească și, în general, nora are neînțelegeri cu soacra. Părinții se îngrijesc și cheltuiesc mult cu creșterea copiilor

Un pedagog a întrebat într-o zi pe o fetiță de 10 ani: "Tu știi cât au cheltuit părinții cu tine până acum?". Fetița nu știa să răspundă. Atunci pedagogul a început să facă un calcul: "Să punem numai 10 lei pe zi; dacă se înmulțesc cu fiecare zi a vieții tale, ar rezulta 35.000 de lei, fără să punem îmbrăcămintea, medicamentele, îngrijirea de zi și noapte, afecțiunea și altele".

O mamă avea doi băieți pe care i-a dat la școală în altă localitate, unde au rămas mai mult timp. Când s-au întors acasă, mama a observat că s-au înstrăinat mult. Nu mai erau acei copii comunicativi despre care mama știa imediat ce doresc, de ce au nevoie. Erau persoane mai mature, dar înstrăinate.

Mama mi-a spus odată: "Nu știi ce scoate școala din copii; după ce au crescut, copiii știu să ceară bani, să ceară avere, comodități, dar obligații nu prea simt că au". Noi trebuie să ne gândim la părinții noștri, câte griji, câte nopți nedormite din partea mamei, grija, munca și oboseala tatălui, toate acestea trebuie să ne dea de gândit și să avem grijă și dragoste față de părinți, ca să ne fie bine și să trăim mult și bine pe pământ.

Mama Papei Benedict al XI-lea era spălătoreasă. Ea s-a jertfit mult pentru ca fiul său să poată merge la școală, să ajungă preot. După ce a ajuns preot, a ajutat-o pe mama sa. El a ajuns episcop, cardinal, apoi a fost ales papă. La ceremonia de instalare a papei au venit nobili, aristocrați, oameni de seamă. A fost prezentă și mama lui, pe care au îmbrăcat-o ca pe o femeie nobilă, elegantă. Papa a întrebat-o: "Cine ești tu?". Iar ea a zis: "Nu mă cunoști?". Papa a răspuns: "Nu te cunosc, mama mea a fost o spălătoreasă simplă, modestă și harnică". Mama s-a îmbrăcat cu hainele ei vechi, iar Papa a primit-o cu multă duioșie și a prezentat-o tuturor cu bucurie, punând pe toți în uimire și admirație.

Era un pantofar care câștiga foarte mulți bani. Un coleg îl întrebă într-o zi: "Ce faci cu banii, că nu te văd prea elegant?". Pantofarul îi răspunse: "Eu am datorii și mai pun și deoparte pentru viitor". "Dar ce datorii ai?". "Eu am datorii față de părinții mei care sunt bătrâni și bolnavi. Ei m-au îngrijit pe mine când am fost mic, acum este rândul meu să am grijă de ei, ca să se simtă bine. Mai am și copii la care trebuie să le dau cele necesare, pentru ca și ei să mă îngrijească când voi fi eu bătrân".

Un tată bătrân nu prea era ajutat de copii. Aceștia îl țineau de multe ori flămând și izolat. Într-o zi, bătrânul s-a dus la un prieten și a cerut împrumut 1000 de galbeni. "Dar ce faci cu ei?". "Am să-ți spun când îi voi aduce înapoi, numai pentru o zi am nevoie de ei". Bătrânul a venit acasă și în camera lui a început a număra cu voce tare banii. Băiatul și nora au fost curioși și se uitau pe gaura cheii. Când au văzut câți bani are bătrânul, au rămas uimiți. Când a terminat de numărat banii, l-au invitat la masă și l-au întrebat ce dorește să mănânce. Atitudinea lor s-a schimbat. După o zi, bătrânul a dus banii înapoi, a pus o ladă cu pietre sub pat, a scris un bilet pe care l-a pus în ladă. Copiii erau acum foarte atenți cu el, crezând că după moartea bătrânului vor găsi o avere mare. După ce bătrânul a murit, s-au grăbit să vadă ce conține lada de sub pat. Când au deschis-o, au găsit pietrele și biletul pe care era scris: "Pietrele acestea sunt pentru a-i bate pe bătrânii care-și dau averea copiilor, înainte de a muri".

Eu vă sfătuiesc să aveți grijă ce faceți cu averea, să vă asigurați pentru bătrânețe. Iar dacă copiii nu au grijă de dvs. să vă încredințați Maicii Sfinte și Tatălui nostru ceresc. Ei nu ne vor părăsi niciodată. Amin!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire