PORUNCI

11 august 1990

Dragi credincioşi,

Astăzi vom vorbi despre porunca a patra: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăieşti mult şi bine pe pământ". Este prima poruncă de care se leagă o promisiune: cine cinsteşte pe tatăl şi pe mama sa, va trăi mult şi bine pe pământ.

La evrei părinţii nu prea erau ajutaţi de către copii. De obicei părinţii dădeau averea copiilor dar când mergeau să ceară ceva, copiii ziceau: "Am dăruit lui Dumnezeu", adică "corban". Vedem şi azi cum părinţii dau toată averea copiilor, iar după ce aceştia s-au căsătorit, nu-i mai ajută pe părinţi. Sau, vin nepoţii care-i solicită pe bunici, aceştia vor ocupa cele mai frumoase camere, iar bunicii se retrag pe unde pot. Probabil de aceea a voit Dumnezeu să atragă atenţia copiilor la obligaţia ce o au faţă de părinţi, dând această poruncă încă în Vechiul Testament.

Dumnezeu nu a poruncit: "Să îngrijeşti copiii", pentru că toţi părinţii îşi îngrijesc copiii, şi-i iubesc (excepţie, cazuri izolate), dar copiii nu-şi îngrijesc totdeauna părinţii. Când există în casă şi fată şi băiat, de obicei după căsătorie pleacă fata din casă, iar băiatul rămâne în casa părintească şi, în general, nora are neînţelegeri cu soacra. Părinţii se îngrijesc şi cheltuiesc mult cu creşterea copiilor

Un pedagog a întrebat într-o zi pe o fetiţă de 10 ani: "Tu ştii cât au cheltuit părinţii cu tine până acum?". Fetiţa nu ştia să răspundă. Atunci pedagogul a început să facă un calcul: "Să punem numai 10 lei pe zi; dacă se înmulţesc cu fiecare zi a vieţii tale, ar rezulta 35.000 de lei, fără să punem îmbrăcămintea, medicamentele, îngrijirea de zi şi noapte, afecţiunea şi altele".

O mamă avea doi băieţi pe care i-a dat la şcoală în altă localitate, unde au rămas mai mult timp. Când s-au întors acasă, mama a observat că s-au înstrăinat mult. Nu mai erau acei copii comunicativi despre care mama ştia imediat ce doresc, de ce au nevoie. Erau persoane mai mature, dar înstrăinate.

Mama mi-a spus odată: "Nu ştii ce scoate şcoala din copii; după ce au crescut, copiii ştiu să ceară bani, să ceară avere, comodităţi, dar obligaţii nu prea simt că au". Noi trebuie să ne gândim la părinţii noştri, câte griji, câte nopţi nedormite din partea mamei, grija, munca şi oboseala tatălui, toate acestea trebuie să ne dea de gândit şi să avem grijă şi dragoste faţă de părinţi, ca să ne fie bine şi să trăim mult şi bine pe pământ.

Mama Papei Benedict al XI-lea era spălătoreasă. Ea s-a jertfit mult pentru ca fiul său să poată merge la şcoală, să ajungă preot. După ce a ajuns preot, a ajutat-o pe mama sa. El a ajuns episcop, cardinal, apoi a fost ales papă. La ceremonia de instalare a papei au venit nobili, aristocraţi, oameni de seamă. A fost prezentă şi mama lui, pe care au îmbrăcat-o ca pe o femeie nobilă, elegantă. Papa a întrebat-o: "Cine eşti tu?". Iar ea a zis: "Nu mă cunoşti?". Papa a răspuns: "Nu te cunosc, mama mea a fost o spălătoreasă simplă, modestă şi harnică". Mama s-a îmbrăcat cu hainele ei vechi, iar Papa a primit-o cu multă duioşie şi a prezentat-o tuturor cu bucurie, punând pe toţi în uimire şi admiraţie.

Era un pantofar care câştiga foarte mulţi bani. Un coleg îl întrebă într-o zi: "Ce faci cu banii, că nu te văd prea elegant?". Pantofarul îi răspunse: "Eu am datorii şi mai pun şi deoparte pentru viitor". "Dar ce datorii ai?". "Eu am datorii faţă de părinţii mei care sunt bătrâni şi bolnavi. Ei m-au îngrijit pe mine când am fost mic, acum este rândul meu să am grijă de ei, ca să se simtă bine. Mai am şi copii la care trebuie să le dau cele necesare, pentru ca şi ei să mă îngrijească când voi fi eu bătrân".

Un tată bătrân nu prea era ajutat de copii. Aceştia îl ţineau de multe ori flămând şi izolat. Într-o zi, bătrânul s-a dus la un prieten şi a cerut împrumut 1000 de galbeni. "Dar ce faci cu ei?". "Am să-ţi spun când îi voi aduce înapoi, numai pentru o zi am nevoie de ei". Bătrânul a venit acasă şi în camera lui a început a număra cu voce tare banii. Băiatul şi nora au fost curioşi şi se uitau pe gaura cheii. Când au văzut câţi bani are bătrânul, au rămas uimiţi. Când a terminat de numărat banii, l-au invitat la masă şi l-au întrebat ce doreşte să mănânce. Atitudinea lor s-a schimbat. După o zi, bătrânul a dus banii înapoi, a pus o ladă cu pietre sub pat, a scris un bilet pe care l-a pus în ladă. Copiii erau acum foarte atenţi cu el, crezând că după moartea bătrânului vor găsi o avere mare. După ce bătrânul a murit, s-au grăbit să vadă ce conţine lada de sub pat. Când au deschis-o, au găsit pietrele şi biletul pe care era scris: "Pietrele acestea sunt pentru a-i bate pe bătrânii care-şi dau averea copiilor, înainte de a muri".

Eu vă sfătuiesc să aveţi grijă ce faceţi cu averea, să vă asiguraţi pentru bătrâneţe. Iar dacă copiii nu au grijă de dvs. să vă încredinţaţi Maicii Sfinte şi Tatălui nostru ceresc. Ei nu ne vor părăsi niciodată. Amin!