PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PORUNCA a VI-a
ȘI
PORUNCA a IX-a

Să nu faci fapte necurate.
Să nu poftești femeia aproapelui tău.

Alte pericole

"Cine iubește primejdia va cădea într-însa" (Ben-Sirah 3,25). Cuvintele acestea nu sunt doar concluzia unei experiențe umane evidente. Sunt cuvintele lui Dumnezeu scrise în Biblie. Prezumpția, subestimarea pericolelor, mai ales în domeniul castității, este fatală. Iar limbajul prezumției e acesta: "Eu nu mai sunt copil. Sunt matur. Lucrurile acestea pe mine nu mă afectează". Realitatea este că te afectează tocmai fiindcă nu mai ești copil. Dacă ai fi copil n-ar fi nici un pericol. Solomon n-a căzut în desfrâu în copilărie, ci la bătrânețe. Libidinoșii din istoria Suzanei nu erau niște copii, ci niște bătrâni. Învinuitorii femeii prinse în adulter s-au retras începând cu cei mai bătrâni, când și-au văzut păcatele scrise de Isus cu degetul în praf. Isus n-a scris niciodată cu degetul în praf păcate ale copiilor. Știm cum s-a soldat și prezumpția lui Petru cel încrezut și viteaz: "Chiar dacă toți te vor părăsi, eu nu!". I s-au tăiat picioarele în fața unei servitoare! Ce bine ar fi fost s-o fi luat la fugă cu ceilalți apostoli care nu se credeau atât de viteji! "Cine stă în picioare, să fie cu băgare de seamă să nu cadă" (Cor 10, 12).

Un mare pericol îl prezintă pentru virtutea castității cărțile imorale, revistele porno, filmele murdare, care contribuie enorm la coruperea moravurilor și la răspândirea dezmățului. Mijloacele moderne de comunicare socială sunt, în primul rând, responsabile de prăbușirea morală, mai ales a tineretului, la care asistăm în prezent. Conciliul a tras un semnal de alarmă. Ne spune în Decretul Inter Mirifica: "Sfânta Maică Biserică știe că aceste mijloace (presa, cinematograful, radioul, televiziunea și altele de acest fel), bine întrebuințate, oferă neamului omenesc avantaje mari, întrucât contribuie mult la destindere și la răspândirea și întărirea Împărăției lui Dumnezeu. Mai știe însă că oamenii le pot folosi împotriva planului Creatorului divin și le pot întoarce spre propria pierzare; mai mult, ea se neliniștește și inima ei de mamă se umple de durere văzând pagubele pe care folosirea lor rea le-a adus adesea omenirii" (nr. 1). În continuare, Conciliul le atrage atenția tinerilor și părinților: "...cei tineri, trebuie să aibă grijă să se deprindă cu o utilizare moderată și disciplinată a acestor mijloace... Părinții să-și amintească de îndatorirea lor de a veghea cu grijă ca nu cumva să treacă pragul casei lor spectacole, publicații etc. contrare credinței sau moravurilor bune și nici copiii lor să nu vină în contact cu ele în altă parte" (nr.10).

În ceea ce privește cărțile, romanele licențioase, la romani scriitorul Quintilianus spunea: "Prefer să nu știi să citești decât să citești o carte care îți dăunează integrității moravurilor".

Regele Ludovic al XVI-lea, înainte de a fi dus la ghilotină de revoluționari, referindu-se la două cărți pline de otravă puse în circulație pe vremea lui, a făcut această mărturisire: "Aceste două cărți mi-au ruinat Franța".

Lecția a învățat-o, îndată după Revoluție, cel care a sechestrat Revoluția franceză, împăratul Napoleon Bonaparte, care a interzis cărțile imorale, spunând: "Nu mă simt destul de puternic ca să conduc un popor care ar citi romanele lui Voltaire și ale lui Rousseau".

Înșiși autorii de cărți rele își dau seama de răul imens pe care îl propagă în lume și mărturisesc uneori că sunt instrumente oarbe în mâinile unor forțe malefice. "Pe care dintre cărțile tale îmi recomanzi să o citesc?" - îl întreabă într-o zi pe Nietzsche mamă-sa. Răspunsul: "Nici una, mamă. Cărțile mele nu sunt scrise pentru dumneata". Ch. Baudelaire, autorul poeziilor Rugăciune către Satana și Litaniile Satanei, scrie în celebrul său volum de versuri "Fleurs du mal" aceste versuri:

"Cititor pașnic și bucolic,
Om de bine cumpătat și naiv
Aruncă această carte saturniană,
Orgiască și melancolică!
Dacă n-ai făcut studiile de retorică
La Satan, profesorul viclean,
Arunc-o !...
".

Adevărații criminali nu sunt cei din pușcării, ei sunt victime; adevărații criminali sunt cei care scriu, publică, răspândesc romane imorale sau alte materiale provocatoare, lucru știut fiind că dezmățul merge întotdeauna mână în mână cu violența.

Cazul soldatului francez Bonard, condamnat și executat prin împușcare în 1874, înainte să fi fost abolită pedeapsa cu moartea, a zguduit Franța. Făcuse mai multe crime, printre altele aruncase în Sena un polițist. S-a convertit și s-a pregătit creștinește pentru moarte, dar înainte de execuție a declarat: "Mor plin de încredere în Dumnezeu, căruia i-am cerut iertare pentru nelegiuirile mele. Sunt foarte vinovat, dar sunt alții mult mai vinovați decât mine; sunt scriitorii și redactorii de publicații rele care m-au dus la pierzare".

Excepție făcând revistele porno, cărțile, în ultima vreme au din ce în ce mai puțin căutare. Se citește foarte puțin de când au intrat televizoarele și aparatele video în toate casele. Psihologii trag semnale de alarmă asupra efectelor negative pe care le are televizorul, în special asupra copiilor și tinerilor care sacrifică mai mult timp pentru televizor decât pentru pregătirea lecțiilor. Este vorba de scăderea capacității intelectuale; e o adevărată atrofiere a creierului, o abrutizare, căci urmărirea de imagini nu ajută la irigarea creierului și nici la dezvoltarea inteligenței.

Dar ravagiile sunt mai ales în domeniul moralității. Sfinții Părinți ai Bisericii s-au ridicat cu vehemență împotriva teatrului, a spectacolelor păgâne, corupătoare de moravuri. Nu știm ce ar spune ei astăzi văzând cum puhoiul de imoralitate și murdărie se scurge în case prin zeci și sute de canale ale televiziunii, cu filmele imorale, provocatoare pe care le transmit.

În cartea Cateheza Satanei în care cunoscutul exorcist italian Pellegrino Ernetti ne arată ce-i place și ce nu-i place Satanei, - cartea este scrisă pe baza declarațiilor forțate pe care Duhul întunericului le-a făcut prin gura celor posedați - în topul preferințelor Satanei, televiziunea ocupă locul cinci, după liturghiile negre mult favorizate de împărtășania dată în mână, după sacrilegiile continui ale preoților care trăiesc în desfrânare, după înscrierea preoților și episcopilor în masonerie și după nudism. Citez din cartea lui Ernetti: "Ah, televizorul... e aparatul meu, eu l-am inventat... ca să distrug sufletele și familiile... le dezbin, le sfâșii cu programele mele extrem de subtile și de penetrante... ah, televizorul este centrul de atracție spre care îi împing și pe atâția preoți, călugări și călugărițe, în special la orele mici, și apoi îi fac să nu se mai roage (un hohot prelung de râs). Într-o clipă mă fac prezent în toată lumea... toți mă ascultă, mă văd... (un alt hohot de râs prelung)". Deși este mincinos și tată al minciunii, de data aceasta, în cuvintele de mai sus, diavolul spune un mare adevăr: primul efect al filmelor porno este distrugerea vieții de rugăciune. Ochii pângăriți cu imagini rușinoase privite pe ecranul televizorului, ecran devenit icoană a Satanei, nu mai îndrăznesc să privească icoana curată a Mântuitorului sau a Maicii Domnului și să se mai roage.

În sfârșit, un pericol real și o ocazie de cădere în păcatul necurăției îl prezintă dansul atunci când dansul este o simplă expresie a instinctul sexual. Dansul e prezent și în viața păsărilor și a animalelor în perioada de reproducere: e un adevărat dans ritual de nuntire, în vederea împerecherii. Dansul onest, curat, în văzul tuturor, astfel încât cel care dansează de la dans să poată merge direct la Sfânta Împărtășanie, fără a mai trece pe la scaunul de spovadă, pentru cei care se pregătesc la viața de căsătorie sau sunt deja căsătoriți, în sine nu este păcat. Nu trebuie să uite însă dansatorii că și în timpul dansului rămâne valabil cuvântul greu al Mântuitorului: "Cine privește la o femeie cu dorință păcătoasă a și săvârșit adulterul în inima lui". Cuvintele sunt valabile și pentru femeie. Dar având în vedere că în foarte multe cazuri în dansuri se caută senzualitatea, plăcerea păcătoasă, întunericul, este evident că Duhul întunericului e cel care, în general, trage folos. De aici, iarăși cuvintele deosebit de severe ale Sfinților Părinți ai Bisericii în privința dansurilor: "ubi saltatio, ibi diabolus" - spunea Sf. Ioan Gură de Aur (Unde e dansul, acolo e diavolul).

În cartea lui Ernetti, discotecile vin pe locul șase în topul preferințelor Satanei. Citez din nou: "Discotecile... ce frumos... ele sunt palatele mele de aur unde atrag cele mai bune speranțe ale societății, pun stăpânire pe ele, distrugându-le sufletele și trupurile... câte mii și mii (de suflete) câștig (la discoteci) cu alcoolul, drogul, sexul..., ah, ce recoltă continuă... Le-am închiriat (discotecile) atâtor oameni politici, atâtor persoane consacrate... Eu sunt adevăratul rege al lumii, nu Dumnezeul vostru pe care eu l-am răstignit". Desigur, cele spuse despre dans, despre discoteci, nu-i privește pe cei care au îmbrățișat sau intenționează să îmbrățișeze viața celibatară: persoanele consacrate, preoții, seminariștii. A mai căuta asemenea distracții care, când sunt oneste, sunt îngăduite celor chemați la viața de căsătorie, pentru cei chemați la viața celibatară ar însemna nesinceritate, duplicitate, ipocrizie, inconștiență, lipsă elementară de logică, de coerență cu ei înșiși.

Recomand tuturor o scurtă rugăciune pe care E. Psichari a adoptat-o și o spunea mereu după convertirea sa: "Doamne, ajută-mă să fiu logic".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire